ana calavrias

deasupra casei. de ce de-asupra???

... sunt convinsa ca poti sa gasesti alt titlu al poema de fata.

Sincer, mi-a placut prima strofa. Restul mi se pare doar cuvint ca sa umple spatiul. De aceea iti spun doar ca prima strofa m-a facut sa zimbesc, sa mi te imaginez chiar pe semi-intuneric, incercind sa desfaci lumea facuta din betisoare. Frumos.

Stefan, recunosc! Trebuie sa ma iau de mina cu Li si sa spun si eu ca e mult mai bine asa. Am citit si prima varianta, dar avea ceva cam multa incarcatura.

Stii, am zimbit in fata chipului ce inoata, inoata, inoata...

Frumos. Felicitari!

Li, draga, da, tu esti. Poti despica firul unei idei nu in 4, ci in mii. Si nu numai despica, ci si descrie cu amanuntime.

Mi-a placut. Ca in mai toate poemele tale, esti si aici surprinzatoare.


Brava...

Andrei, mi-a placut in mod deosebit prima strofa. De fapt, prima jumatate a primei strofe. E de exceptie. Apoi, ce ureaza, nu sunt decit cuvinte care descriu o actiunne. Si atit. Puteai fi in continuare putin mai poet si puteai pastra nota de inceput. Ideea insomniilor unui barbat facute bratari de o femeie recunosc ca e noua. Niciodata nu m-am gindit ca bratarile mele ar putea fi insomniile lui. Asa, zgomotoase cum sunt ele.

Urmeaza-ti drumul, dar fara sticla de cognac dosita sub pat, pregatita anume pentru astfel de iluzii.

De data asta am ceva de comentat la poezioara de față.

Ai un stil aparte de a îngheța lumea, de a impune o nemișcare aproape palpabilă, de a opri aerul în piept. Și faci asta de la primul vers. Pe la versul 4 te destinzi puțin.

Recunosc că mie nu îi place dovleacul, deși pe undeva rin copilărie parcă ne făcea bunica plăcintă cu dovleac.

Remarc în mod deosebit 2 versuri care mi-au atras atenția.
miroase a dovleac și-a multă
noapte puțin mai încolo

Sincer, nu aș mai fi pus \"puțin mai încolo\", aș fi lăsat versul fără...

Prima strofă e genială. Ai concentrat în ea o idee minunată, și anume aceea că înainte de vise era prăpastie...Noroc cu visele...:)

Apoi, ca sa umplii poezia ai mai adaugat o tonă de balast.

Păcat.

Descopăr aici o știință profundă a descrierii unor momente destul de greu de descris de un muritor de rînd. Reușești în atît de puține cuvinte să descrii mai multe stări și să creezi imaginea aprope palpabilă a trecerii.

Nu știu ce aș putea spune. Primele 2 versuri m-au pus pe gînduri. Cine ar mai putea umbla prin mine, cînd nu mai e lumină? Încerc să privesc tabloul din ambele sensuri, din punctul de vedere al cititorului și din cel al celui care mîine intră în biserică. Da, poate timpul...
Apoi faci pauză. O si sugerezi prin \"între două clipe\". Îmi dai mie, cititorul, timp să mă mai întreb daca într-adevăr timpul îmi mai umblă mie celui care pleacă, prin trup.
Recunosc, urmatoarele 2 versuri le-am citit altfel puțin: \"îmi așez mâinile peste piept / ÎNCÃ îmi închipui plecarea\".

O poezie e cu atît mai bună cu cît îmi lasa mie, cititoril, posibilitatea să mă transpun, să o adaptez mie.
ce ai răîne de făcut? Ca un ultim gest - o ultimă atingere. De degete. Amprentele lăsate? \"ca un semn...\"


Mulțumesc pentru așa poem. Frumos.

Hmmmm.....

Mirela, nu stiu daca in prima strofa chiar ai vrut sa scrii\"rușu\" sau e doar un typo.

Recunosc ca in poema ta imi plac 2 strofe, in care ai reusit sa creezi imagini surprinzatoare:
\"robot beat,
fluturând steagul unei libertăți neclare
pe străzi îmbibate cu nebuni și drogați,
te surprind sărutând pământul țării ca un patriot cumsecade.

spre dimineața,
ai împărțit cupoane de pâine la toate casele unde seceta geme,
iar copii orfani te-au numit tată;
un tată ce și-a uitat inima lânga ochielarii de pe noptieră.\"

(typo si la \"ochielarii\"????)

.. ironia sorții face să strîngi, să strîngi, să tot strîngi, pînă nu mai ai ce face cu ce ai agonisit. Nu e vorba doar de bani. E vorba de tot ce ține de viață.

Totul trebuie trăit în momentul întîmplării. Nu după... Că după rămîi ca moșulică acela din reclama de la BRD parcă, aduni bani să-ți iei motor și îmbatrînești și nu te mai poți urca pe el.

Plăcută lectură. Ca de obicei... același Sache... hmmm!

Cînd nu mai am cretă ies din lume... de parcă doar creta este litera pe care o pot scrie, cuvîntul pe care îl pot rosti, singurul mod de a mă face înțeles.

Frumos gînd, Victor, să taci, să cauți să fii înțeles doar scrijelind și cînd cuvintele s-au adunat prea multe, să vrei să evadezi fără cretă și să poți desena și altfel înțelesurile.

Plăcut...

Să fiu sinceră nu-mi place că tot schimbi timpul verbelor. Cînd ești la prezent, cînd la trecut. Un vers așa, un vers invers. Nu înțeleg în care timp te afli...

Un text bun, foarte bun. Daca dl. Nanu a însteluțat acest text, poți fii sigură că e valoros, indiferent ce ar spune unii si altii.

Nu cred ca trebuie schimbat nimic in poem. Are o stare de încremenire aparte, un amestec de viitor (\"ceea ce va urma...\"), prezent (ca atunci cînd tai pîinea - și pîinea e bună proaspată) si parfum de amintiri (bunicul, teii...).

Dar versul de referință, versul care mi-a adus acel hmmmm! în minte este cel in care te vezi viitoare purtătoare de viață.

Felicitari!

1. ai pus titlul o data. de ce a trebuit sa-l mai adaugi in text?
2. sa luam la rind acum: sunt 2 strofe care imi spun doar ca \"e un...\" ceva. barbologia nu-si are rostul in vocabularul unui poet care pretinde nu ca e poet, ci ca a citit ceva la viata lui si nu a stat mincind seminte pe banca impreuna cu generatia pro.
3. \"un univers al nimanui acest gand nepatruns\" - pai daca e un gind inseamna ca o fiinta l-a gindit, l-a patruns. sau vrei sa spui ca e nepatruns de tine?
4. in strofa intii ai facut sa rimeze versul 1 cu 2 si 3 cu 4... buuun...
5. \"un puzzle intre 2 intrebari,ce pare de neatins\" - eu nu as amesteca cifrele in poezie decit daca as stapini f bine arta... si ce e de neatins? puzzel-ul, nu? ca daca e vorba de intrebari, ai facut un grav dezacord...
6. \"un adevar ce se destrama la idei ce vor sa se inmultea\" - asta e de nepatruns de mintea umana...
7. in strofa 2 ai facut sa rimeze versul 1 cu 3 si 2 cu 4, deci ai schimbat rima... hmmm.. rusinica!
8. nu inteleg \"*\" de dinaintea penultimului rind sa-i spun, ca nu e vers acesta. si mai ai si un grav dezacord aici.. iar rusinica!

9. sa vedem ritmul pe care l-ai folosit... strofa 1: 13 / 14 / 15 / 12. strofa 2: 13 / 18 / 21 / 17... ce ritm e acesta? stii ce e acela ritm?



...sau ai fi vrut sa te ridic in slavi pentru aceasta \"poezie\" underground?

Mi-a spus mie odată cineva că o poezie, ca să aibă melodicitate, trebuie citită puțin altfel: încearcă să citești prima silabă a fiecărui vers, pe verticală. Dacă îți place cum sună, atunci cu siguranță va plăcea și altora.

La tine ar fi ceva de genul:e un, e un, e un, e un, e un....

Nu suna bine...:)