ASAmanda Spulber
Verificat@amanda-spulber
București
🏆 Critic de Top💬 Comentator Activ✍️ Scriitor Devotat✓ Verificat
Cronologie
Poate fi și vie, și obiect. Și în păr, și în... păr.
Pe textul:
„Ghicitoare 677" de Miclăuș Silvestru
0 suflu
ContextEști foarte generos. Mult prea generos. Dar de fiecare dată e o bucurie trecerea ta. Mulțumesc mult!
Pe textul:
„Noaptea plutește... " de Amanda Spulber
0 suflu
ContextMi-a plăcut mult senzația pe care ai descris-o. Aproape uitasem că unele nopți de iarnă erau asemenea celor de august, prin lumina stranie și atât de atrăgătoare a lunii. Îți mulțumesc!
Pe textul:
„Noaptea plutește... " de Amanda Spulber
0 suflu
ContextDe unde până unde epigon? Îmi place ritmul, e frumoasă și ideea, dar modul de redare cred că poate fi îmbunătățit. Mi-am permis mici modificări. Poate vei fi inspirat să scrii mai cursiv. Sper să nu te superi.
Pătrund în noapte cântece de greieri
Pe când cu palma trupul îmi cutreieri;
În beznă răsuflarea îți mai caut,
Tăceri în umbre-s muzici ca de flaut.
Singurătatea ne'ncetat o numeri,
Ni se aşază luna peste umeri;
În toată-această dulce paradigmă,
Mușcăm din Carul Mare o enigmă
Și stele ni se varsă rază-n cuget,
Uităm al întrebării negru muget;
O pace-n piept încet ni se aşază,
Lăsăm iubiri, secătuiţi de rază
Şi, fără-n orizonturi de-ntrebare,
Ciocnim cu taină plinele pahare;
Cu ochii ferecaţi de-al zării cleşte,
Mirări pe-altare noaptea ne zidește.
Pătrund în noapte cântece de greieri
Pe când cu palma trupul îmi cutreieri;
În beznă răsuflarea îți mai caut,
Tăceri în umbre-s muzici ca de flaut.
Singurătatea ne'ncetat o numeri,
Ni se aşază luna peste umeri;
În toată-această dulce paradigmă,
Mușcăm din Carul Mare o enigmă
Și stele ni se varsă rază-n cuget,
Uităm al întrebării negru muget;
O pace-n piept încet ni se aşază,
Lăsăm iubiri, secătuiţi de rază
Şi, fără-n orizonturi de-ntrebare,
Ciocnim cu taină plinele pahare;
Cu ochii ferecaţi de-al zării cleşte,
Mirări pe-altare noaptea ne zidește.
Pe textul:
„Noaptea plăteşte..." de Ștefan Petrea
0 suflu
ContextPentru semnul generos. Inițial am scris "cristaline" în graba mea să nu pierd ritmul. Apoi, când am citit, nu mi s-a mai părut potrivit și am înlocuit cu "hialine". Am observat că am tendința să folosesc imagini sau cuvinte pe care le-am mai folosit. E ca un reflex de a alege calea ușoară. Cred că voi avea ceva de lucru să îl controlez, dacă voi continua. Vreau să adaug și că mă bucur că ai simțit starea mea.
Pe textul:
„Numai iarna mai știe " de Amanda Spulber
0 suflu
ContextLa fluturaș de prins părul, dar am crezut că trebuie să fie feminin. Viespea nu știu dacă e chiar simbol al vanității, dar mi s-a părut că era cât de cât aproape.:)
Pe textul:
„Ghicitoare 677" de Miclăuș Silvestru
0 suflu
ContextÎn sensul că nu am citit bine. Eu mă gândeam că ea a venit și nu se lega cu ce era înainte. Cel puțin timpul verbelor ar fi trebuit să fi fost la imperfect. E ciudat cum mi-a rămas în minte și am revenit să citesc. Acum discursul are logică, indiferent dacă înțeleg sau nu toate imaginile.
Pe textul:
„carl sagan îți explica logic și cu formule că n-ai cum să fii singur în univers" de Leonard Ancuta
0 suflu
ContextAșa mi se adresa bunicul. Tu însă nu te-ai adresat pe un ton afectuos și respectuos, ci având o intenție depreciativă ("nu vreau să fiu răutacios"). Nu am pretins niciodată că mă pricep la poezie. Când comentez, spun cum percep eu. Evident că nu sunt infailibilă. Dar nu m-aș gândi să am o părere proastă despre cineva fiindcă nu i-a plăcut o parte din ce am scris. E cam mare distanța de la ultramegasimpatică la matale. Asta e. Nu e toată lumea la fel. Despre text, ți-am zis. L-ai făcut public, acceptă păreri. Dacă într-adevăr plutești deasupra muritorilor, zâmbește și lasă textul să vorbească pentru sine.
Pe textul:
„carl sagan îți explica logic și cu formule că n-ai cum să fii singur în univers" de Leonard Ancuta
0 suflu
ContextCuriozitatea a ucis pisica, păstrând proporțiile și cu regretul că nu îmi vine nimic în minte din proverbele românești. Deci simplu ca bună ziua, dacă nu ai probleme, uite că ți le creezi. De curiozitate. Apoi bineînțeles că am căutat gândul 37, fiindcă nu îl știam, și am rămas puțin zăpăcită fiindcă nu am înțeles care era rolul. Apoi a venit acel aha. Rolul poetului e să poarte dramele și durerile lumii, altfel acest rol rămâne nejucat. Poate greșesc, a fost însă o plăcere întreaga lectură, precum și activitatea de detectiv la care m-a incitat. Acum sper să nu încep să mă simt și eu ca o șosetă desperecheată. :)
Pe textul:
„mă simțeam ca un ciorap desperecheat" de Liviu Nanu
0 suflu
ContextPun aici forma inițială.
Cât de mult ne-am iubit numai iarna mai știe,
Ochii mei se-aprindeau prin troiene de vis,
Soarele strălucea ca o candelă vie
Și-n pădure-adia un subtil paradis.
Sub copacii cei albi ne priveam plini de sete
Și zăpada năștea mânji din aripi de ger;
Când sărutul de foc începea să ne-mbete,
Herghelii nechezau tropotind către cer.
Aerul, destrămat în fâșii hialine,
Peste lacu-nghețat se cernea reaprins,
Mă topeam în sărut, te pierdeai tot în mine
Și abia respirai, de miracol atins.
În altarul de frig șoapta iarăși îngheață,
Au trecut dimineți pe cărări spre abis,
Ochii mei mai palpită doar în umbre de ceață
Și privesc spre un gol, refuzat paradis.
Cât de mult ne-am iubit numai iarna mai știe,
Ochii mei se-aprindeau prin troiene de vis,
Soarele strălucea ca o candelă vie
Și-n pădure-adia un subtil paradis.
Sub copacii cei albi ne priveam plini de sete
Și zăpada năștea mânji din aripi de ger;
Când sărutul de foc începea să ne-mbete,
Herghelii nechezau tropotind către cer.
Aerul, destrămat în fâșii hialine,
Peste lacu-nghețat se cernea reaprins,
Mă topeam în sărut, te pierdeai tot în mine
Și abia respirai, de miracol atins.
În altarul de frig șoapta iarăși îngheață,
Au trecut dimineți pe cărări spre abis,
Ochii mei mai palpită doar în umbre de ceață
Și privesc spre un gol, refuzat paradis.
Pe textul:
„Numai iarna mai știe " de Amanda Spulber
0 suflu
ContextPentru lectură și observații. Am rescris. Poate va fi tot o formă intermediară, dar sper că am rezolvat în mare parte hibele semnalate.
Pe textul:
„Numai iarna mai știe " de Amanda Spulber
0 suflu
ContextPărerea mea este să scrii. Nu mai pierde timpul cu ceva ce nu te ajută în ceea ce ți-ai propus. Așa cum se spune că pofta vine mâncând, așa și blocajul care îi mai încearcă pe scriitori se poate depăși scriind. Dacă ești chiar atât de curios... Am răspuns politicos fiindcă mi s-a adresat politicos și a și dezvoltat un pic. Acum înapoi la scris. Sfat pe care e cazul să îl urmez și eu. Sigur, tu nu ești obligat. Mi-am spus doar părerea.
Pe textul:
„Numai iarna mai știe " de Amanda Spulber
0 suflu
ContextȘi în variantele celelalte nu apare problema asta. Am ales greșit.
Pe textul:
„Numai iarna mai știe " de Amanda Spulber
0 suflu
ContextCe înseamnă Gică Contra și prietenii lui? Ți-ai spus părerea, ți-am respectat-o. Te rog să respecți și tu părerile altora chiar dacă diferă de ale tale. Alte probleme se rezolvă pe loc unde apar, nu pe textele altor persoane.
Pe textul:
„Numai iarna mai știe " de Amanda Spulber
0 suflu
ContextMă bucură aprecierea ta. Strofa aceea e și strofa mea preferată. Nu cred însă că textul este de evidențiat, chiar de nu e nici de desființat. Mai am de lucru la el.
Pe textul:
„Numai iarna mai știe " de Amanda Spulber
0 suflu
ContextLa copacii cei albi am ezitat între albiți, de nea și cei albi. Dar clișeele nu le-am observat deloc. Îți mulțumesc mult că mi le-ai semnalat. Acum nu îmi mai place nici lacu-nghețat. :)) Voi avea ceva de lucru pe text.
Pe textul:
„Numai iarna mai știe " de Amanda Spulber
0 suflu
Context