Amanda Spulber

Cred că pe mândră o cheamă Gina. Așa mi-a ieșit din calcule: Ghinion---Ghina minus H rezultă Gina. :)

Felicitări! Și mulțumesc pentru felia de tort. Drăguță ca întotdeauna! :)

Adică asta cred că înseamnă „vici". :)

cUnUnIE :)

Reușești să creionezi un personaj într-un spațiu destul de mic. Din păcate, poate tocmai din cauza spațiului restrâns, nu reușesc să am o reacție, nici nu simpatizez, nici nu antipatizez personajul.Apoi nu se întâmplă nimic. Nu îmi dau seama care e poanta, ori volta care scoate întâmplarea din ritmul obișnuit. Cred că ar merge ca fișă pentru un text un pic mai dezvoltat. Apoi nu simt atitudinea autorului față de personajul descris. Desigur, nu e obligatoriu să existe, dar ar face textul mai viu. E doar părerea mea, evident. Mai sunt și cam multe înjurături pentru gustul meu. Într-un text mai lung nu s-ar observa. Sunt și greșeli, scăpări la redactare, cum ar fi mă-ti în loc de mă-tii și mai sunt. Per ansamblu, rămân la părerea că nu e un text rău, dar ar fi potrivit ca parte dintr-un text mai lung.

Cu unii și unele?

convive, convivialitate

Adică în sens invers. Mi se pare un text bun și ar merita să fie redactat un pic mai îngrijit: cu paragrafe pentru a ușura lectura și prin corectarea un greșeli care au rămas de la editarea precedentă.
De exemplu aici
„Prin ceața lacrimilor ne-ntrerupte l-am văzut pe tata aplecânduse spre mine, rămas de piatră la protestele și lacrimile mele, care încerca să argumenteze că”

Corect neîntrerupte, aplecându-se și pentru o exprimare fluidă:
aplecându-se spre mine, rămas de piatră la protestele și lacrimile mele, și încercând să argumenteze

Oricum, povestirea mi se pare interesantă și emoționantă.

Dacă nici acum nu am ghicit...:))

Ar fi 4 în 1: compas forestier, un fel de menghină (dacă am înțeles bine), piesă folosită la croitorie și șablon pentru cuparea urechilor la câinii de rasă (ultima nu îmi place). Film nu am găsit. Cred că a patra, de fapt a cincea încercare e cu noroc. :) Dar de unde a știut Tego, așa din prima?:)) Să spun și cuvântul: compas.

Există un serial Monkey Wrench (denumirea instrumentului în engleză). Se folosește manual și se fac mișcări de rotație cu ea. Plus că seamănă cu șublerul sau micrometrul (cu puțină bunăvoință) deci se trece greu printre cele două „fălci”. Cheie mai înseamnă și trecătoare îngustă. Nu știu însă ce cuvânt ar putea ieși din anagramarea cuvântului „culpă” pentru a obține un sinonim aproximativ pentru cheie. Sper ca a treia încercare să fie cu noroc, deși nu sunt sigură dacă e potrivit serialul.:)

„Unealtă cu ajutorul căreia se desfac coloanele de burlane de la gura sondei, atunci când se introduc sau se scot din puț. DLRLC”

Ar mai putea fi și șurubelniță, dar merg pe prima variantă, deși tot nu pricep ce e cu sita și bacșișul. Parcă văd că iar nu am ghicit. :)

Stas știam că e un acronim care a devenit substantiv comun, STAndard de Stat.

Nu știu dacă e potrivit: „Doar ca stas e folosită”, dar am zis să îmi spun și eu părerea. :)

Până la steaua care se află la mii de ani lumină mi se pare ok. E o mărturisire cu o tentă de autoironie (voită sau nu) care îmi trezește simpatia. Apoi încep declarații pompoase exprimate prin imagini obișnuite, iar finalul mi se pare hazliu.

Bineînțeles că m-a fascinat ritmul care mă și transportă pe malul mării pentru că dă acea senzație de du-te-vino, de liniște care îndeamnă la meditație. Și nu în ultimul rând mi-a plăcut ludicul, dulce-amară autoironie.

dar nu cred că se încadrează la haiku, oricât de flexibilă ar fi devenit definiția. E doar părerea mea, desigur. Cred că esența acestui gen de poezie stă în a surprinde momentul, clipa trecătoare. E vorba de revelație, exprimată aparent fără implicare.

și în mod deosebit prima dintre ele.

Voi începe cu ritmul, există ritm în această poezie, ritm care mă atrage și mă face să merg până la final. Simt vocea autoarei care încearcă să se facă auzită și reușește. Simt acea notă personală care face ca nimeni să nu poată să scrie la fel, chiar dacă folosim același fond de imagini.
O singură observație am, e o mică scăpare în text
„dintr-o dată m-am trezit,”. Corect: „dintr-odată”
Aștept cu interes să mai citesc texte de același calibru sau chiar peste. :)

Ar putea fi tipar, dar ar trebui să fie un cuvânt de gen feminin și dacă e să asociez cu urechea (acului) sau urechile care se mișcă în semn că ar oferi bacșiș, nu îmi vine în minte decât mâna și nu cred că e soluția. Deși noi putem evalua cu mâna, nu e totuși o sită prin care se trece greu.

În primul rând, nu mi se pare corect să existe pe prima pagină acel comentariu care se referă la o persoană, în loc să se refere la un text. Plus că utilizatorul care a făcut comentariul se numește asasdff... etc.

În al doilea rând, este vorba de un site susținut din fondurile proprietarului, dacă am înțeles bine, deci proprietarul face regulile. E de preferat să existe obiectivitate, dar știm că nimeni nu poate fi obiectiv în mod absolut. Oricum, ideea este: când ești în casa cuiva, te supui regulilor casei.

În al treilea rând, nu pot să spun că sunt cititoarea dumneavoastră, doamnă Floare Petrov, dar citesc mai toate textele curente. Îmi amintesc când am citit pentru prima dată un text scris de domnia voastră. Nu respecta măsura, ritmul și nici rimele nu erau reușite. De un an de când vă citesc (pe sărite) nu am observat nicio îmbunătățire. Mesajul are importanța lui, desigur, dar când e vorba de platitudini, textul nu mai e salvat decât de o formă cât de cât plăcută.

Cred că, până la urmă, există un număr limitat de feluri de exprimare, precum și un număr limitat de gânduri și trăiri (doar suntem toți oameni), e greu să mai apară ceva cu adevărat nou și atunci nici „locurile comune” nu sunt de blamat. Dar poate greșesc.

Să reiau însă ideea: nu sunt rele nici clișeele, locurile comune, platitudinile, atâta vreme cât se adaugă o notă personală și se respectă regulile versului clasic (în cazul în care sunt scrise în vers clasic). Din păcate, la domnia voastră nu am observat decât „locuri comune” și stângăcie. E doar o părere și nu e obligatoriu să fie infailibilă. Vreau totuși să adaug că scrierea corectă este obligatorie și un semn de respect față de cititor, iar în momentul în care se fac observații pertinente textul trebuie corectat.

nu faci decât să reiei imagini, simboluri. Ca exercițiu prozodic, mi se pare foarte reușit. Ca mesaj, nu spune nimic nou. În penultimul vers, cred că ar fi potrivit „la tine” în loc de „pe tine”, dar tu știi mai bine la ce te-ai referit. Am mai spus și nu știu cât rost mai are: încearcă să scrii și despre altceva (fiindcă tu stăpânești ritmul foarte bine) și încearcă să afli cum sună și când nu ai rime perfecte, când rimele se supun mesajului și nu invers. Oricum, apreciez faptul că îți place versul clasic și aștept cu interes alte poezii. :)