Amanda Spulber
Verificat@amanda-spulber
Pe textul:
„Ghicitoare 703" de Miclăuș Silvestru
Pe textul:
„Ghicitoare 704 (constatare... specială)" de Miclăuș Silvestru
Pe textul:
„Ghicitoare 702" de Miclăuș Silvestru
De exemplu aici
„Prin ceața lacrimilor ne-ntrerupte l-am văzut pe tata aplecânduse spre mine, rămas de piatră la protestele și lacrimile mele, care încerca să argumenteze că”
Corect neîntrerupte, aplecându-se și pentru o exprimare fluidă:
aplecându-se spre mine, rămas de piatră la protestele și lacrimile mele, și încercând să argumenteze
Oricum, povestirea mi se pare interesantă și emoționantă.
Pe textul:
„POVESTE DE CRĂCIUN" de Găureanu Marian
Pe textul:
„Ghicitoare 700" de Miclăuș Silvestru
Pe textul:
„Ghicitoare 700" de Miclăuș Silvestru
Ar mai putea fi și șurubelniță, dar merg pe prima variantă, deși tot nu pricep ce e cu sita și bacșișul. Parcă văd că iar nu am ghicit. :)
Stas știam că e un acronim care a devenit substantiv comun, STAndard de Stat.
Nu știu dacă e potrivit: „Doar ca stas e folosită”, dar am zis să îmi spun și eu părerea. :)
Pe textul:
„Ghicitoare 700" de Miclăuș Silvestru
Pe textul:
„ultimul romantic, ultimul veteran" de FLOARE PETROV
De îmbunătățitPe textul:
„...pe urmă, se făcea o apă în care nu mai găseam niciun răspuns" de George Pașa
Pe textul:
„promisiune în haiku" de Zburlea Ariana
Pe textul:
„Epigrame trimise la Vaslui – 2024" de Chitul Grigore
O singură observație am, e o mică scăpare în text
„dintr-o dată m-am trezit,”. Corect: „dintr-odată”
Aștept cu interes să mai citesc texte de același calibru sau chiar peste. :)
Pe textul:
„noroiul care mi-a pictat obrajii și retina" de FLOARE PETROV
RecomandatPe textul:
„Ghicitoare 700" de Miclăuș Silvestru
În al doilea rând, este vorba de un site susținut din fondurile proprietarului, dacă am înțeles bine, deci proprietarul face regulile. E de preferat să existe obiectivitate, dar știm că nimeni nu poate fi obiectiv în mod absolut. Oricum, ideea este: când ești în casa cuiva, te supui regulilor casei.
În al treilea rând, nu pot să spun că sunt cititoarea dumneavoastră, doamnă Floare Petrov, dar citesc mai toate textele curente. Îmi amintesc când am citit pentru prima dată un text scris de domnia voastră. Nu respecta măsura, ritmul și nici rimele nu erau reușite. De un an de când vă citesc (pe sărite) nu am observat nicio îmbunătățire. Mesajul are importanța lui, desigur, dar când e vorba de platitudini, textul nu mai e salvat decât de o formă cât de cât plăcută.
Cred că, până la urmă, există un număr limitat de feluri de exprimare, precum și un număr limitat de gânduri și trăiri (doar suntem toți oameni), e greu să mai apară ceva cu adevărat nou și atunci nici „locurile comune” nu sunt de blamat. Dar poate greșesc.
Să reiau însă ideea: nu sunt rele nici clișeele, locurile comune, platitudinile, atâta vreme cât se adaugă o notă personală și se respectă regulile versului clasic (în cazul în care sunt scrise în vers clasic). Din păcate, la domnia voastră nu am observat decât „locuri comune” și stângăcie. E doar o părere și nu e obligatoriu să fie infailibilă. Vreau totuși să adaug că scrierea corectă este obligatorie și un semn de respect față de cititor, iar în momentul în care se fac observații pertinente textul trebuie corectat.
Pe textul:
„dreptul la replică, la adevăr" de FLOARE PETROV
Pe textul:
„în rest nu prea mergeam pe la biserici" de Ștefan Petrea
