Amalia Cretu

într-un spațiu citadin grefat pe mii de povesți izvorâte din absurdul existenței, orașul modern pare o zonă a \"prăbușirilor\" în minciună și artificialitate;
*
sentențios dar hotărat a se implica în acțiune, eul liric pare că e gata să se adapteze, într-un efort de autodepășire, pentru a ființa autentic;

poemul se remarcă prin metaforele utilizate: \"priviri alunecoase ca gresia umedă\", \"capetele...ca niște trofee vorbitoare\", \"elefant...cît un trup de om\"
și claritatea stilistică proprie unui vers modern;

aprecieri,
amalia

mulțumesc pentru modul în care ai perceput sugestia din text; apreciez semnul tău de lectură, Petruț.
la bună revenire, cu prietenie

consonant cu ideea din text si verosimil prin continut, comentariul tau ma onoreaza; la buna ...recitire;

\"du doux mal qu\'on souffre en aimant\" (Paul Verlaine)
*
clipa în care poți spune că trăiești cu adevărat este aceea când te ridici prin iubire spre înțelegerea binelui suprem al cărui simbol metafizic este Soarele;
*
alb
orizont
visare
aspirație
cucerire
alb
*
linie
despărțire
înțelegere
creație
stil
*
oriunde există culoare, există cuvinte;

aprecieri,
amalia

păsări negre, cuvintele adună visarea poetică și \"plâng pe aripi\" asemenea gândurilor, dăruind clipe de emoție celor care știu să citească printre rânduri;
*
expresiile stilistice exhală aer de primavară iar întregul poematic se află într-o veritabilă \"agonie\" cromatică;

aprecieri,
amalia

a rămâne una cu ființa în sine înseamnă a fi același mereu; a schimba universul \"punctelor\" este același lucru cu a fi diferit, tu cel de azi față de cel de ieri;
*
mișcarea ideilor se realizează o dată cu \"mișcarea din suflet\", în sensul că este posibilă prin \"ruperea de simetire\" și trecerea în altceva.

aprecieri,

a.

\"povestea\" aceasta îmi spune că naratorul dăruiește lumii oamenilor ceea ce a aflat, pătrunzând două taine: sunetele și culorile;
*
aceste taine sunt ca două oglinzi, față-n față, în care se reflectă sufletul celei care colindă zări \"în patru zări\" spre a se așeza lângă om bun, prin dulce cântec de rostire prin care se reflectă o altă lume, aceea a ideilor etern multiplicate prin cuvânt;
*
culorile păstrează lumina primăverilor vieții;

aprecieri,
amalia

...este poezia o stare de spirit, inefabila tentatie spre absolut;
este, receptarea poeziei, O STARE de liniste spre care tinde cel ce accepta sa scrie nu doar despre ale sale at mai ales desprea ale altora...
aprecieri,
amalia

un simbol minunat al curateniei sufletesti: floare de alb leandru;
o metafora excelenta asupra cuvantului care se vrea a fi inceput de gand; de fiecare data, insa, aceeasi ardenta emotie prin care este subliniata apropierea de casa celei care da viata: mama;
\"maica nu maică la surdu/ardumaș leandru plângând/numa lumii suspinând\"
aprecieri,
amalia

\"...din reflex aprind o țigare/mă gândeam să-mi dai un motiv să mai fiu femeie
o dată\", iată un vers emblematic prin care Alice Drogoreanu ne spune limpede că lumea, oamenii, prieteniile, despărțirile sau iubirile există așa cum sunt gândite și transpuse în imagini poetice de către aceea care se vede pe sine însăși parte a acestei lumi, cu posibilitatea reală de a se exprima în forme stilistice noi și autentic-originale;

aprecieri deosebite,
amalia

uneori, cred că fiecare poet scrie și pentru sine nu numai pentru cititori; acest poem consider că are meritul de a conține un element de viață \"personală\" redată la un nivel emoțional deosebit;
prin epitete cromatice și metafore ai construit un spațiu al imaginii de sine în care sunt prezente trăiri, așteptări sau clipe de visare ce fac din subiectul liric o ființă cu tot ceea ce este mai omenesc în ea;
*
iată, aici, un excelent autoportret al poetei Dana Banu care este cu adevarat o femeie puternică și curajoasă, căreia astăzi nu-i mai este \"teamă/de întuneric/de câini/de încăperile fără ferestre/de poduri/de sărbători/și de înstrăinare\"

aprecieri deosebite,
amalia

dacă am în vedere acel fapt de viață care pare să fi inspirat rândurile de față, atunci sunt tentată să consider că este cel puțin apreciabil drumul spre educație, spre cunoaștere;
*
filosofând, aș aminti de Platon, comparând acest drum cu un \"suiș greu și pieptiș\"...cred însă ca uneori realul depăseste imaginarul iar poetul folosește metafora spre a facilita înțelegerea unor stari emoționale prin care încearca să construiacă o anumită \"viziune asupra vieții\", dintr-un fragmet de amintire pe care dorește să o facă uitată;
*
ceea ce atrage atenția este însăsi admiterea posibilitații eului liric de a ascunde imaginea dureroasă a răcelii din sfera comunicării cu ființa iubită, în efortul de a se retrage într-un spațiu dilematic: \"Să te trezesc să(-l) vezi/Ori să-ți ascund pentru totdeauna/Această viziune asupra vieții?\"
ceea ce este vizat, se limitează doar la spațiul senzorio-perceptiv, îngustând posibilitatea de a ști care va fi linia drumului, mâine;
*
nimic nu susține alegerea subiectului epic astfel încât cititorul rămane (eventual) în așteptarea rostirilor viitoare;

salutări din bucurești,
amalia

\"cuvinte de început\"...sunt cuvinte-metaforă ce adună în ele stări de spirit spre a le da viață și a le trimite în lumea oamenilor, cu uimirea că sunt semne ale centralității ființei;
Cristina,
felicitări și mult succes pentru tot ceea ce va fi, în sfera poeziei!

există, la Octavian Paler, o metafora \"viața ca un peron\"...mi-am amintit-o citind poema de față care, consider eu, reface mitul sisific al căutării de sens, într-o lume în care totul este așteptare, \"uiversurile\" se repetă fără a genera mutații valorice;
*
e multă tandrețe în tonul poeziei chiar dacă versurile se succed într-o logică a contopirii visului cu realul cotidian, fără a lansa concluzii despre ceea ce este posibil de atins în viul existențial;
*
absența comunicării, nivelarea valorică, neîncredera sau lipsa unor perspective clare sunt câteva dintre atributele unei existențe inautentice pe care individul, azi, este nevoit să o traverseze; eșecuri repetate pot induce ideea că:
\"nimic nu e nou nici dedesubt nici deasupra
dedesubt te prinde iarna murind
deasupra trebuie să dai din coate\"
*
prezența unor metafore cu înțelesuri multiple, sugestia redată prin titlul poeziei fac din aceasta o excelentă \"frescă\" socială care merită a fi reținută ca imagine a ceea ce este azi...mâine, posibil normal;
iți doresc inspirație,
aprecieri, amalia

...totul trece, ia forma visului tău: \"drumurile se îngustează
oamenii se tot răsfoiesc prin biografiile lor\";
*
dacă ești atent la cei din jurul tău constați că nimic nu este mai viu decât amintirea drumului pe care l-ai parcurs fără o adresă anume, căutând bucuria de a fi; nimic de care să-ți fie teamă, atunci când ți-ai asumat viața cu toate măruntele ei privilegii;
*
o poezie de idei, profund ancorată în starea emoțională a celei care parcurge fiecare etapă din drum cu speranța că orice plecare este inevitabil urmată de revenire;

aprecieri,
amalia

...dacă la \"masa vieții\" se adună cei stăpâniți de incertitudini, se va găsi oricând cel puțin un OM care să renunțe la îndoieli și să admită că fiecare cuvânt are atât un sens propriu cât și unul figurat;

prin urmare, alegerea formei de exprimare a îndoielilor ține de \"împărțirea la trei\", de răsturnarea erorii prin clădirea adevărului;

aprecieri,
amalia

poema reia si dezvolta o tema frecventa in poezia contemporana: sensul existentei umane in conditiile unei dinamici accelerate a vietii cotidiene; in fiecare clipa a zilei suntem pur si simplu asaltati de informatie, datul fiintarii este comparat cu o agentie de stiri, climatul este cel propriu unui spatiu inchis (sindromul metroului)iar normalitatea este cel mult \"ca o gură de anaconda\" brazdata de urlete, stari explozive,incertitudini;
*
poate cel mai traumatizant fapt de viata este imaginea unei comunicari \"mecanice\" intre fiinte care s-au \"agățat de lanțul ecusonului\" spre a avea identitate intr-un spatiu marcat de false repere morale, in care insul anonim pare a fi \"pierdut printre uși și cartele magnetice\"
*
sunt excelente: verbalizare, epitetul si metaforele prin care este construita imaginea unei cyber-lumi din ce in ce mai greu de ordonat in softuri \"traditionale\" si din care lipsesc trairile autentice si valorile;


aprecieri,
amalia

câteva elemente de cosmologie: cenușiul norilor sau noaptea \"despuiată și orbitoare\", haosul prefigureză starea inițială a ființării;

dar rațiunea supremă, divinitatea se află la originea ordinii cosmice și face posibilă iubirea, alternând lumina cu întunericul;
*
acest optativ condițional: \"ar fi trebuit să fie o femeie\" ales pentru a evita personificarea corpului ceresc-sugerează imposibilitate ignorării ireversibilității timpului; asociată adolescenței, orice trăire are elementul său de romantism și este specifică unui anumit ritm existențial, predestinat;

salutări din bucuresti,
amalia

consecvent cu sine, scriitorul este prezent în cetatea ideilor prin ceea ce scrie iar dacă scrie despre viața însăși atunci e un semn că proza sa reflectă stări, trăiri, evenimente și oglindește chipuri descoperitoare de sens;
*
nimic mai meritoriu decât efortul de a reda mentalități sau istorii de viață cotidiană în cel mai autentic stil narativ care imbină tradiția comicului de limbaj cu tehnica romanescă a caracterizării personajelor;

felicitări sincere,
amalia

un gând ascuns, \"construcția interioară\" a sinelui, iese la lumină o dată cu zidirea unei \"linii\" verticale ridicată uimitor de înalt și menită sa străbată secole de lumină pentru ca să înlăture teamă de a fi uitat;
*
tainica imbinare de forme și culori, adânca transformare spirituală sunt date spre a fi rostuiri spre desfășurarea tonurilior vieții...ca o imagine a lumii acesteia sau a celei pe care nu o știm încă;

apreciei,
amalia