Amalia Cretu

consecvent cu sine, scriitorul este prezent în cetatea ideilor prin ceea ce scrie iar dacă scrie despre viața însăși atunci e un semn că proza sa reflectă stări, trăiri, evenimente și oglindește chipuri descoperitoare de sens;
*
nimic mai meritoriu decât efortul de a reda mentalități sau istorii de viață cotidiană în cel mai autentic stil narativ care imbină tradiția comicului de limbaj cu tehnica romanescă a caracterizării personajelor;

felicitări sincere,
amalia

\"...pe vremuri, șnururile mărțișoarelor se făceau răsucind numai fire albe și negre; destinatarii mărțișoarelor erau bărbații!\"
*
imi plac \"aducerile-aminte!\", au farmecul lor neumbirt de vremi politice și sunt independente de orice \"schimare de guvern\";

aprecieri,
amalia

la orice nivel poetic am situa versurile Danei Banu se poate ușor sesiza preocuparea sa pentru analiza concretului vieții într-o modalitate originală și multă \"înșelepciune\" privind stilul prin care sunt evitate grupări fictive de sensuri;
*
evenimente de viață, oameni, lucruri, totul este transformat în imagine lirică și susținut de mișcarea proprie a ideilor; până și timpul pare a sta pe loc, stăpânind emoția eului liric atunci când este înconjurat de aduceri aminte...

mărțișor, cu drag,
amalia

o stare de spirit proprie ieșirii din monotonia vieții, cred, sugerează poemul!
*
totul prinde viață sau renaște o dată cu ivirea intâiului gest al frunzei ori strigătului țărânei... până și orbul tresare...sensibil la sunetul străzii, trezind nemișcarea clipei;

aprecieri,
amalia

si luni, si marti si miercuri (monotonie), aceleasi spaime, izolari, urlete sau temeri ancestrale care fac imposibila reactia adecvata la stimulii externi;

aceeasi unica parcurgere de sens, un dute-vino intre casa, locul de munca, locul de veci...acelasi spatiu existential redus la \"patru pereți. ai craniului. ai camerei. ai metroului. ai oamenilor\"
*
filosofie camusiana, existentialista si mult prea bine \"pliata\" pe un traiect de viata cotidiana, de aici...de oriunde...
*
stilistic: versul fara rima, sonoritatile cadentate si sincopele sunt excelente modalitati de sustinere a temei si de captare a cititorului caruia ii este usor a se regasi in \"linistea nebuna\" a orasului... \"lucid. pierzător. împăcat\" cu sine; pe cand impacarea cu lumea sa?

aprecieri deosebite,
amalia

cred ca orice poezie reda prin ea insasi starea de spirit a subiectului liric la un moment dat, insa, dincolo de nota de subiectivism, ca sa fie \"literatura\" versul are de implinit o conditie estetica;
*
in poema de fata sesizez o minutie analitica relativ la fapte despre care nu se va scrie \"vers\" fiind vorba despre acele enunturi care-i privesc pe \"cei ce vând
Sau cumpără sau mor/Niciodată despre cei ce se nasc\"
*
nu voi fi impotriva cometelor, stiind ca raspandesc...pana departe...lumina si pot deveni premonitoriu, pentru o clipa, imagine a trecerii meteorice prin viata; voi accede la gandul ca in umbra lor stau stele mii si ca dintre acestea unele, doar unele sunt stele cazatoare;
aprecieri deosebite,
amalia

valoarea acestor povestiri provine din faptul că evenimentele redate sunt presupuse a fi desfașurate într-un context spațio-temporal în care insuși cititorul ar fi putut să fie prezent;

de aceea, cred că personajele din \"Cârciuma lui Bicuță\" au o structura permanentă și se definesc prin limbaj, gesturi, ticuri sau mentalități care se referă simultan la cele trei ipostaze temporale (trecut, prezent și viitor), autorul susținând excelent narațiunea prin comicul de limbaj corelativ celorlalte mijoace stilistice,

aprecieri,
amalia

alteritatea nu este o taina, ci dimpotriva! daca identitatea cu sinele confera individului stabilitate, consecventa sau statornicie, alteritatea este menita a-i sublinia vocatia schimbarii, a trecerii de la o stare la alta de manifestare sau devenire, de a-i evidentia conditia necesara a regenerarii;
*
alteritatea exprima in mod funciar relatia cu celalalt, comunicarea cu altul, fapt care devine conditie a existentei in lume, temei a fiintarii in launtrul si in afara eului;

aprecieri deosebite,
amalia

felicitări sincere, pentru Dana Ștefan și Liviu Nanu!
liviu,
sunt convinsă că volumul de \"povestiri\" cu personaje atât de pitorești ca cele pe care le-ai redat în fragmentele apărute pe site va fi o lectură plăcută pentru însuși cei care trăiesc în Roșiorii de Vede;
ps. doresc un \"semn\" pentru data lansării;
aprecieri deosebite,
amalia

sub semnul aproape furios al destinului, eul liric se manifesta cu multa franchete in spatiul vietii cotidiene: daca-in genere-ar fi implinite conditiile unei existente de exceptie, atunci fiecare din noi ar fi beneficiarul unei directii unice de fiintare, unui drum unic in viata;
*
dar...
spre satisfactia subiectului liric, linia vietii deja trasata \"e chiar streașina ta de la casă\", este acel suport necesar care \"dezleagă la foc mărul necopt\"
*
metaforele prezente, implicit aceea care da titlul poeziei * casă a frigului* permit nunantarea temei, \"spre inima mea se apleacă un înger\", si confera autenticitate mesajului liric;

aprecieri,
amalia

o nuanță de melancolie, un plus de sensibilitate și...în final, o fotografie; aș considera că simbolurile sunt astfel create încât să susțină acel climat al regăsirii imaginii unui chip deloc uitat,
*
întrebarea rostită converge spre incantație și sugerează rima interioară a versului, completându-i muzicalitatea;

aprecieri și salutări din bucuresti,
amalia

in \"Cai in livezi\", Calin Samarghitean intreprinde un act de sintetizare si selectare a experientei sale umane in demersul liric de a transfigura un fragment al realitatii in imagine poetica; metaforizarea si verbalizarea asigura intelegerea semnificatiilor reamintirii unor stari si fapte legate intre ele prin fire emotionale
*
daca gandul, cuvintele, trairile subiective sunt pastrate in tainice unghere sufletesti, eul liric sugereaza nota de traditional a existentei umane, intr-un sens suprafiresc, prin reintoarcerea in timpul trecut:
\"Dau ceasul înapoi cu o oră,
dau viața înapoi cu un anotimp,
frunzele uscate hăituite de vânt\"
*
delimitand spatiul terestru de cel al ideilor, poetul suspenda miscarea: \"Gândul de ieri/s-a proptit în zid/și așteaptă\" pentru a face loc unor noi cautari de sine, convins de nevoia reluarii demersului cognitiv; \"calul\" este si ramane principala metafora a regenerarii naturii spirituale a fiintei

aprecieri,

amalia

m-a cucerit și pe mine metafora acestui poem: \"fiecare cucerire are prețul unei temnițe/în care ne încuiem bolnavi de dorința/ca ușile să se deschidă singure\" prin semnificațiile pe care i le pot atribui:
*
inițial, orice cunoaștere incepe cu experiența, dar dacă am rămâne la acest nivel ar însemna să reducem lumea sensibilă numai la cea ce este aparent, întâmplător, efemer, contextual;

tematic, apropierea de \"parabola pesterii\"(Platon) este mai mult decât evidentă: a ramane la nivelul aparențelor este sinonim cu falsa cunoastere, cu închiderea în sine a ființei, în sensul admiterii \"temniței\" ignoranței;
*
preocupat de \"ieșirea\" la lumina adevărului, subiectul liric admite ca posibil remediu \"lecția de supraviețuire\" a acestul secol, toleranța, întrucât \"pământul de sub picioare\" suportă, rabdă și îndeamnă spre comunicare atâta timp cât în el \"încap multe voci\"
*
apreciz în mod deosebit instinctul metafizic propriu sbiectului liric si capacitatea de sugestie a poemului care transformă termenii în metafore-simbol și conturează nevoia de adevăr

cu bine,
amalia

alternanța real-ireal metamorofzată în \"basmul nespus\" dar posibil a fi gândit, asigură un farmec aparte versului;

fiecare gest cotidian are un corespondent în imaginația eului liric și surprinde prin conținutul emoțional, dând culoare și sens întregului poem

aprecieri,
amalia

partea-materie din noi ramane pamantului pe cand partea-spirit este trimisa in lume \"să-și învingă destinul\", in incercarea temerara a fiintei de a se desavarsi pe sine prin puterea magica a cuvantului-vers;

multa sensibilitate lirica, muzicalitate si metaforizare realizate cu \"nerv\" si ritm ce poarta in sine abilitatea stilistica a poetului;

aprecieri,
amalia

dacă sintagma nietzscheniană, \"amurgul idolilor\", este preluată și regândită în sensul nevoii de autenticitate a eului poetic, atunci versurile de față sunt parțial consonante cu tema poeziei, redată prin: \"nimeni nu-și dorește ieșirea/când dă de Dumnezeu/înăuntru\";

pentru a determina sentimentul iubirii și a-l circumscrie realității palpabile, poetul săvârșeste gestul demitizării printr-un act firesc de renunțare la tot ce ține de trecut: \"idoli\", constrângeri, legături impuse ori alte \"mărunțișuri\" existențiale:

\"ucide-mă cu blândețe
fără să zdrobești vreun os
e suficient să lași în mine dragostea ta
norii în trepte
pe care soarele se rostogolește spre pântecul negru
nu voi ști, nu vei ști
când se va sfârși dansul și toate mărunțișurile\"

în fapt, acceptarea este totuși condiționată de îngăduința ființei iubite, de răspunsul \"blând\" al acesteia pe care poetul nu-l pune la îndoială;
*
sintaxa poemului are câteva aspecte demne de remarcat: unele versuri/propoziții cu multe complemente, pentru a sigura omogenitatea portretizării ființei iubite sau altele, în care subiectul este \"amânat\" în scopul accentuării importanței acestuia;

aprecieri,
amalia

așa...filosofic...dragostea de sine este un sentiment primordial al omului; din ea se nasc și celelalte afecte în virtutea cărora ne raportăm fie la noi înșine, fie la ceilalți,
*
Dana, îmi plac \"personalele\" tale și apreciez statornicia și puterea seducției la nivel interpersonal;

drag,
amalia

\"chimismul\" versurilor de față se sprijină pe semnificațiile expresiei \"cheie\", transformarea lucrurilor, considerată a fi temeiul devenirii poetice;
*
vizând contextul creației lirice, poetul Traian Călin Uba nu ezită să sugereze starea de tensiune emoțională, efortul și \"arderile\" necesare trecerii de la imaginea perceptivă a realității la acea imagine poetică larg cuprinzătoare, cu putere de sugestie dar imposibil de redus la o simplă explicație asupra lumii sau a naturii sale;
*
creatorul de poezie tinde spre stările de spirit ce se pot interpreta \"alchimic\", prin metafore și stil, semnalând acceptarea provocărilor in sine, \"prin forța lucrurilor\"

aprecieri,
amalia

dacă cineva ar încerca să mă convingă de faptul că Dumnezeu nu există, aș spune că \"Sartre n-a murit!\" dar....istoria îmi ascunde ceea ce filosoful a încercat să ateste în câteva fraze memorabile:

\"există realitate doar în faptă...omul nu este altceva decât un proiect\" (J.P. Sartre, 1960)
*
no comment;
*
un cititor...de origine română, care nu se ascunde...sub pseudonim, dar invocă memoria clipei, în anul chinezesc al șobolanului;

heliana

apreciez, Cezara, faptul că am sesizat deopotrivă subtextul poemei lui Adrian Suciu: incomapatibilitatea dintre iluzie și realitate, atunci când este vorba despre omul preocupat de atemporal, limitare, sațietate;
*
versul tău, la o primă lectură, atestă o reală capacitate de metaforizare a ceea ce poate fi supus generalizării, privind imaginația creatoare a eului liric;

inspirație,
amalia