Întru dragoste

partea-materie din noi ramane pamantului pe cand partea-spirit este trimisa in lume \"să-și învingă destinul\", in incercarea temerara a fiintei de a se desavarsi pe sine prin puterea magica a cuvantului-vers;

multa sensibilitate lirica, muzicalitate si metaforizare realizate cu \"nerv\" si ritm ce poarta in sine abilitatea stilistica a poetului;

aprecieri,
amalia

Tot ce ai pur și sfânt în tine se concentrează într-un “strop de lumină” ce “sfințește lumea”, zboară spre înălțimi aureolate cu idealuri.
“Toate gândurile salvate” de animalele de pradă ale minții sunt creatoare de destin, căci dragostea pentru cuvânt vindecă partea din tine devenită sămânță în “pământul flămând”.

re.Amalia, noi imităm Creatorul, din cuvintele lui ne-am întrupat și îi purtăm în noi răspunsul chemărilor, fiecare vers e un semn că nu ne-am pierdut timpul prin trecerea pe sub arcul de triumf al timpului. La sfârșit, timpului îi rămâne trupul nostru ca o sămânță deschisă care a rodit în lumină. Mulțumesc pentru comentariul reușit!

re.Răzvane, în fiecare există un strop de lumină, frumusețea interioară care dă sens vieții, cuvântul ca o posibilitate de ieșire din ghiarele timpului. Eu cred că prin cuvânt ne vindecăm, ne salvăm! Mulțumesc pentru: \"dragostea pentru cuvânt vindecă partea din tine devenită sămânță în “pământul flămând”... ai cuprins totul!

revin la răspuns, Amalia, m-am repetat...scot timpul din: fiecare vers e un semn că nu ne-am pierdut prin trecerea pe sub arcul de triumf al timpului.