Amalia Cretu

construit liber, poemul tradeaza dorinta poetului de regasire de sine intr-o lume devenita \"lume ca tot\";
o lume in care fiintarea umana trece dincolo de \"noroaie\", \"rani\", \"dureri\", \"umilinte\", toate acestea aflate \"pre-lungă negăsire\" dar necesare fiind unei posibile vindecari morale
aprecieri, amalia
ps. la multi ani

o suita de imagini purtate de sensul derivat al cuvantului realitate; sunt invocatii catre fiinta nestiuta dar uneori sesizabila precum dara lasata pe luciul apei de trecerea abia simtita a umbrei inserarilor, dintr-o vara tarzie
aprecieri, amalia

ceea ce proiectezi in intimitatea singuratatii omului modern mentine poema si o fixeaza ca imagine a ideii ca viata nu se poate trai decat desfasurandu-se in lume;
o lume proprie in care se implinesc uneori visele, fie ca
\"bucureștiul rămâne deocamdată capăt de linie\" sau...
aprecieri, amalia

intr-o lume plina de angoasa si nesiguranta, poemul pledeaza pentru nevoia de a crede, chiar daca experienta trecuta nu mai slujeste la nimic
aprecieri, amalia

am retinut:
\"nu se mai vede nimic înainte\"
dar
\"nimeni nu face nici un pas înapoi\"
asociate astfel, cele doua asertiuni pot fi luate drept semn al metamorfozei ce are loc in cea mai ascunsa zona a fiintei, in chiar momentul \"arderii\", cand fara rezerve nimic nu mai este pastrat in caderea irezistibila pana la disparitie
de mentionat modul in care poemul se construieste pe sine in cea mai sugestiva forma a cuvantului metaforizat, consumandu-se si sporind spatiul gandirii intr-o \"risipa\" de forme stilistice potrivite
aprecieri, amalia

sa scrii fara grija, fara stinghereala si fara sa cauti efecte stilistice iesite din comun, nu-i deloc usor;
dimpotriva, demersul prozodic al lui P. Parvescu proiecteaza o dimensiune emotionala autentica asupra unei perioade abia incheiata ce inca mai are nevoie de regandiri morale.

imaginea acelui \"om din Edirne\", surasul si serenitatea imprimate pe chip pot fi un excelent indemn pentru a privi viata drept supremul dar oferit noua de catre zei; frumos parcurs, minunata prietenie si faina relatare, ardelencelor!
ps. are si vara farmecul ei, in ciuda terorii caniculare la care ne supune; vezi tu, Dana, nici macar nu poti fi \"tristă, depresivă sau nostalgică\" ...pret de-o poezea!
un salut racoritor,
amalia

poezie de idei, aduce in atentia lectorului relativitatea de moment a unor situatii de viata; eul liric da expresie unor raportari la evenimente traite si aduse in atentia noastra prin transcenderea realitatii in scopul accentuarii tensiunii emotionale.
repetitia, metaforizarea si utlizarea unor expresii argotice care contin sensuri usor decelabile fac din poema un semn al revoltei fata de efemeritatea unui etape de viata marcata prin presentimentul unei evolutii sintetic integralista in viziune si dinamica;
in ultima instanta frapeaza formula de a adresare ce tradeaza relatii interpersonale amiabile si permite sublinierea ideii ca la o anumita varsta...totul este permis.
inspiratie, mereu
amalia

nu tot ce spunem in cuvinte poate fi asimilat unui tablou al vietii omului; adesea, dincolo de cuvinte se afla esenta gandului ramas (inca) nerostit! epitete cromatice, pentru a reda esenta vietii
a.

a-ti uita \"umbra\" mi se pare asemenea cu a-ti uita \"urma\" pasilor pe unde ai trecut candva;
este la fel cu sentimentul abandonului de sine, stiind ca nu vei mai trece niciodata pe aceleasi carari strabatute candva;
doar ...daca nisipurile miscatoare se vor sedimenta la marginea unei dune desertice, poate atunci miracolul chemarii stancilor de la mal de mare sa fie asemenea uraganului ce strabate spatii in amurg de timp cosmic...
a.

cuvintele \"cuminti\", asezate intr-o rama aurie, fac posibila intelegerea sensibilitatii eului liric; peste tot se aseaza caldura verii si sufletele noastre cer odihna si \"lentoare levantină cu iz de anason\" spre a se pregati de drum...in dimineti abia trezite din visare
aprecieri, amalia

versurile redau senzatia desprinderii de obisnuitul cotidian spre a putea cuprinde, macar cu mintea, orizonturile unor spatii mai vaste, doar aparent necunoscute;
neclintirea privirii, statornicia gandului se oranduiesc simbiotic in constructia stilistica a unui poem:
\"despre răni orgolioase
și călători
despre patrii purtate-n valize
și-n aripi\"...alcatuind imaginea stabilitatii eului liric
aprecieri, amalia

viata este alcatuita din detalii nu numai din tinte majore; acestea permit \"alunecarea\" printre obstacole...
o simpla parere: continua!
amalia

drumet \"in calea umbrelor\", versuri scrise pe un ton grav care te trimit la un alt mod de a-ti lua \"bun ramas\" de la cei care...temporar raman aceeasi;
amalia

ritmul alert al poeziei si verbalizarea dizolva fetisurile vietii cotidiene, umanizand spatiul existential si dezvaluind pretutindeni omul in spatele lucrurilor;
nu lipsesc metafora si epitetul cromatic prin care este intregit tabloul unei vieti \"oarecare\" unde monotonia este incalcata frecvent de reguli, anunturi sau alte \"semne\" cosmice naturale
aprecieri, amalia

las doar un semn de lectura; textul are mai multa \"substanta\" fiind considerabil sustinut de secventa poetica
timp condensat, aprecieri
amalia

multe simboluri, aparent greu de urmarit si de integrat intr-o viziune cosmica unitara, dar evidenta intentia de a sugera ca eul liric se despovareaza de constrangerile interioare: \" îmi așez craniul în brațe
smulgând neuronii ce mă tot arată cu degetul
unul câte unul\"
gestul renuntarii la orice fel de \"tipare existentiale\" si eliberarea de constrangeri este sustinut, in final, prin contrastul dintre real si ideal:
\"transpir restul de om din mine
pănă la deshidratare\"...
aprecieri, amalia

“oricine-am fost/
oriunde-am fi/
oricine-am fi...”
in societatea postindustriala a mileniului III, cel mai mare parodox al nostru este « orbirea » ca stare proprie unei existente in anonimat si care determina absenta unor trairi autentice de viata \"nu-l cunosc, nu mă cunoaște (dar) mergem împreună »...cateva statii !
Textul nu se vrea un mesaj, nu are o adresare \"in particular\", ci dimpotriva: tonul impersonal concretizeaza o posibila stare de angoasa dublata de revolta individului care traieste intr-un climat existential al tehnicismului, tipic aceastui secol. Nimic din spatiul sau de viata nu mai dezvolta comportamente animate de altruism, de afectivitate si apropiere, astfel incat trairile lui sufletesti se reduc la simple \"tresariri\" generate de undele sonore ale unui semnal vodafone ; alo ? esti ?
Azi este premonitoriu faptul ca evolutia inteligentei emotionale a omului este dilematica sau imbraca o forma ce contrazice aspiratiile sale declarativ-afisate la inceput de mileniu; inteligenta tehnologica surclaseaza emotivitatea si romantismul, rutina zilnica il tramsforma pe individ intr-un \"mecanism\" mai mult sau mai putin adaptat vietii si-l obliga sa-si asume valori pe care in alte conditii le-ar fi respins.
Este greu a spune daca timpul de maine va da aripi indraznelii umane si va transforma indecizia evidenta a omului intr-o forta consensuala necesara pentru a gasi un echilibru intre cele doua aspiratii: progres tehnic si ...poezie!
Intentia sa, chiar daca este reala, inca nu se manifesta intr-o polemica cu tipurile umane traditionale, totul ramane intr-o zona a abstractiilor, faptul acesta este valabil pretutindeni, unde traiesc oameni: « Tăcerea lovește cu zgomot toată deșertăciunea din viețiile noastre ».
Intr-un asemenea context totul este centrat pe minimalism, pe imediat si derizoriu, individul insusi este incadrat intr-un spatiu socio-cultural in care el reprezinta o variabila ce poarta in sine datele sistemului; si iata, se poate spune ca: \"murim frumos...in fiecare zi\" ! (oricine-am fi/oriunde-am fi)
Omul modern este, in fond, un anonim, o cifra, un fapt statistic: \" omul ramane individualul cel mai uimitor \"spune C.Noica in « Logica lui Hermes » preocupat fiind a ne dovedi ca epoca in care traim a condus la pierderea sensului existentei, la risipirea particularului in general, la neantizare individualitatilor; mai spune C. Noica ( in aceeasi carte) ca pe fondul predominantei tehnicismului (mi-amintesc ce vehement era, la timpul sau L. Blaga, criticand scientismul, \"omul de stiinta trece prin spatiul filosofiei precum un elefant intr-o vitrina cu portelanuri fine\") s-a ivit logica lui Ares, potrivit careia omul/partea este in intreg/lumea, societatea la fel ca \"un ostas in oaste\", un anonim asadar supus clipei celei repezi a destinului.
El opune acestui mod de gandire o noua logica, \"logica lui Hermes\" potrivit careia \"intregul este in parte si se lasa interpretat de ea\", cu alte cu cuvinte: fiecare din noi reflecta in sine datul existential, interpretand semnele lumii in care traieste (spune P. Ricoeur) pentru a dobandi identitatea de sine, a se diferentia de celalalt, a fi!
a fi...a exista in sens major, deplin si autentic, altminteri totul se prabuseste din stanca in stanca...spre nestiut, spre nicaieri...
Orice text literar care « se iveste » din intrebari poate fi circumscris sferei filozofiei vietii iar in textele sale A.M. Popesco ofera o alternativa hermeneuitca pentru recuperarea sensului existentei: comunicarea, dialogul “intalnirea in acel punct din cotidian unde totul este posibil” si astfel intrebarea : «vrei ochii mei ?» conduce la o posibila logica a inimii, incercad sentimente de grija, deferenta fata de cei din jur.
Aprecieri deosebite, heliana

nu pot accesa blogg-ul, poate este nevoie de o explicatie...suplimentara(?!)
salut initiativa,
amalia

un text analitic in care redai intr-o forma narativa eleganta un eveniment literar; nu doar \" exilul microfonului împreună cu predominanța exprimării libere au contribuit, totodată, la o coeziune concentrică\" de nivel valoric ridicat, ci si atitudinea obiectiv critica, pertinenta si constructiva denotata de cei care s-au exprinmat relativ la grupajele de poezii: Doina Setafanescu, Florin Caragiu incluse intr-o autentica \"cutie cu imagini\" sau la noua aparitie editoriala \"poezii din tara lui elian\", semnata Dana Banu.
titlul ales pentru articol este extrem de sugestiv, \"Corabia Deko, printre colrali\" si confera o dimensiune alegorica intregului eveniment, tocmai in masura sa argumenteze faptul ca la Deko au loc \"intamplari\" culturale care, in timp, vor reanima si mai multe spirite literare confirmand indrazneala \"lupilor tineri\" de azi, orientati (si ei) de \"steaua polara a inspiratiei\" lirice. aprecieri deosebite, amalia