ama ada anghel

nimic mai frumos decat acest aproape-doliu al tau. linia blanda, fara taisuri a ta si-a ceasului tau de veghe moartea se intampla, eu nu am gesturi indraznete, fandari, eschive ma las

hei poete iti scanceste in podul palmei foamea rotunda globul alb al sanilor asteapta sa umple locul cald dintre pleoapele tale tactile dense si isteric nevazatoare heei poete o sa te pierzi

zborul lucios si aerodinamica lipsa de a fi pasare. ei se invart in jurul meu pe aceeasi orbita cafeaua fara zahar imi spala periodic privirea (acelea sunt dimineti) somnul cu dinti imi musca

imi inclin capul spre umarul tau si trec si trec aceste metrouri oblice anulandu-mi fragmente din biografie intre oameni, cuvintele se alungesc isi indesesc grilajul catifelat ninge pe nevazute,

dar ce fac eu cu acest moment cu exact acest moment marele canion al liniei de separatie decojesc starea strat jos trec strat jos nu trec strat jos trec imi iau avant si-mi desprind

in cate o dimineata ma trezeam tremurand si stiam ca tu scuturi capatul tau de drum ca sa-mi spui da exist beau o cafea si-mi lustruiesc privirea decojind-o atent de ultimele straturi de

mici semne secrete ii ascundeau pielea dar el era mai mult si mai departe ascuns in semnul inlantuit de lumina camfor si sare intors mereu spre ferestre se desfacea ca un puzzle sub banda

abia abia infuzam prin camera recunostinta si scortisoara asa asa spuneai tu si-mi povesteai mai departe despre marele lup un menhir solitar de orgoliu vazul vazul stancile sparte iarba

zise fiind toate eu tac ridicand a intrebare o geana aburul cafelei si duhul sfant se ingemaneaza fara prihana.

prin lentila unui pahar de vin se vad demonii mei jucand ping-pong cu globulele albe la strangulatii de lume firele mele de sange, neizolate fac scurt-circuit prin lentile de

pana seara dumnezeu ne-a imbratisat cu palmele lui muncite de ziua unu doi trei patru cinci sase, sapte sprijinitoare de somnul neaprobat al nu avea cui spune nu mai pot doamne pana seara treceam

e zi deja? aerul din jur s-a facut crusta pe miscarile mele moarte bulgari de sange opriti de mult din rostogolire imperfecti; desigur nu nicaieri muzica sferelor. asadar e zi totusi? tant

prin padure deja s-a intunecat copacii de margine se striaza un verde prelung uleios coboara ca o mana cereasca spre masina mersului catre jos astupandu-i scancetul fetita aproape

era un loc unde cu solzi de soare noi inotam intr-un \'ar putea sa fie\' vaporos, fara sufocari, fara goluri, fara insemne. era un loc unde cerul se spargea in confetti si noi lipeam pe

pana la capat citind aceasta poveste respirand coroziv, indeajuns cat sa-mi inscriu adanc tristetea pe buze ea avea deci numele meu, ce nesansa ce cadere de ploi, de fructe coapte, de

unde esti? ma lovesc cu aripa de becul mare si galben de deasupra oglinzii recul. imi simt scazuta si galbena pofta de zbor. ma asez, incerc sa imi lipesc de podea coada de sarpe.

muschi pe secunde pulberea creste blanda, discreta ma rupe de nord, descriindu-mi conturul cu creta anti-nocturna, fosforescenta, rece, astrala delicata zidire, filigranata, vectoriala fecunda

de pe unde s-o aduna corpul tau intr-un luni drapat simetric cu frunze in care o sa pozam elegant, o sa ne dam seama ca ploua, o sa mergem la mine si o sa bem o cafea poate pierzandu-ti

n-am mai dormit de-atata timp in mine ma infasor strans in comprese reci in aripi care bat inca, ma joc de-a inima, dimineata schimb mereu cearceafurile patate de scris, dragostea pe care noi o

aici stiu ca am sa cobor vina si nelegea mult jos sub suprafata neteda de albastru nedezlipita de tine, fiindca e ora la care iti exersezi mersul pe ape aici stiu ca am sa cobor vina si

despicam cu soseaua marea aurie a zilei. prinsi in ace cu gamalie pe intinderea ai pastorala cosasii se miscau in acelasi ritm oarecum sobru ca niste razboinici ai verii si in mijlocul lor

dansam un dans cald de risipa sub o dantela delicata de scrum dinspre copilaria lucrurilor crestea un miez cald de mine pana spre marginea de materie subtire, flacara ingustata inlocuind