Am plecat

Mircea Lacatus,
Si de mine este departe orice intentie razboinica fata de dumneavoastra. Numai un sentiment prietenesc m-a facut sa va sesizez acele scapari. Ni se intampla tuturor. Si eu va multumesc pentru gandurile bune!

Mircea Lacatus,
Nu inteleg de ce imi spui horea, desi se vede treaba ca stii ca ma cheama Horia. Sau imi spui Horia numai cand imi spui \"domnule\" si Horea ca intre prieteni? Oricum ar fi, gandul m-a purtat si la Dan Spataru, nu numai la acel film. Asta ar trebui sa-ti dea de gandit.
Pluralul corect este niveluri (nu nivele, asta-i pluralul unui instrument care determina linia orizontala), iar debunaseama trebuie sa-l desparti astfel: de buna seama.

Nu te supara Mircea Lacatus, dar poezia mi se pare de un patetism psihanalizabil. Iar faza cu tatal sfintit in biserica suna a Dan Spataru (\"sa stii maicuta mea ca port icoana ta, oriunde si oricand, in fiecare gand...\"), numai ca aici e vorba de tata, ceea ce e si mai grav. Tatal taciturn, copilul intimidat de prezenta oraculara a patriarhului, dorinta nesatisfacuta de comunicare reala cu parintele de sex masculin - toate acestea fac parte dintr-un tablou atat de specific estului Europei... Iti recomand un film pe aceasta tema: Intoarcerea, in regia lui Andrei Zvyagintsev, film premiat cu Globul de au (iata si pagina unde-l poti comanda http://www.videomax.ro/dvd/Details.asp?GenID=&DvdID=752 ).
S-auzim de bine,
Horia

Pentru ca mi-a placut acea parte foarte mult si nu gaseam cu ce cuvinte sa o laud in afara de propriile ei cuvinte.

și iată că setea halucinează apă
așa cum dogoarea halucinează ploaie

sângele meu anxios halucinează
o glumă coagulată

mâinile ce-mi scotocesc prin creier
halucinează un aluat cerebral

din care îmi voi hrăni uneori
moartea

fac economie de sărut

sărutul poate deveni
un reflex trist
o obișnuință nulă
papuci în picioare dimineața
pâine prăjită
hârtie igienică roz
coca-cola și cappy
mădălin ionescu pe național
bilet compostat
și cod PIN

asta devine sărutul

ca și cum sfârșitul iubirii
ar fi conținut
în însuși începutul ei

semnele morții sunt peste tot
așteaptă doar să fie citite


desi - gluma coagulata. de ce gluma?

Am avzut ca pe citatie nu apare nici data emiterii citatiei, ceea ce din nou este suspect. Sa fi fost atat de grabiti sa te citeze incat sa nu fi avut timp nici sa completeze citatia cum trebuie (am vazut si ceva stersaturi pe acolo)?
Pe de alta parte, nu inteleg care este culpa ta? Ce flagrant e asta? Te mituia casiera ministerului sau cum?

Marius Solea,
Sunt alaturi de tine in aceasta incercare de a rapune hidra institutionala, birocatica si corupta din Romania. Am lucrat si eu un an la un minister, pe acelasi post pe care-l ocupi tu, asa ca stiu despre ce e vorba. Totusi, iti dai seama ca te pui intr-o lumina ridicola actionand ca un poet in incinta unui minister, fie el al Culturii si Cultelor. Investesti prea multa energie, prea mult timp, prea multe metafore.
Citatia nr 1 nu se refera la faptul ca esti primul citat pana la acea data de catre politia respectiva, nici ca esti inamicul public nr.1, ci la faptul ca e prima citatie care ti se trimite. Ai sa vezi ca pe a doua citatie se va scrie citatia nr. 2. O stiu din experienta. Si stiu ca si tine ca nu e mai mare suferinta pentru un scriitor decat aceea de a fi \"citat\" de... Politie!

Camelia,
Ti-o spun cat se poate de prieteneste: ai grija ca toata pasiunea ta pentru etnologie si lingvistica sa nu alunece in ridicol. Afirmatiile tale sunt unele interesante, altele total necredibile. Asocierea dintre Braila si alfabetul Braille in virtutea zicale \"a nimerit orbul Braila\" este pur si simplu penibila.
Apoi, unele etimologii, neargumentate serios, par false, desi atragatoare.
Nationalismul ar trebui sa dispara din sistemul de valori al unui tanar cercetator serios. Altfel, te inscrii in Romania Mare si poti sustine cat vrei ca limba noastra e mai veche decat latina, ca noi suntem strabunii indo-europenilor, ca spatiul carpato-dunarean e gradina Maicii Domnului si ca neamul nostru a fost ales de Dumnezeu pentru urmatoarea venire a lui Isus Hristos. Sau mai bine infiintezi o emisiune stiintifica la O.T..V.
Cu bine,
Horia

Domnule Grunberg,

M-a uimit furia cu care atacati aceasta biata casa de cultura virtuala, cum singur numiti siteul agonia.ro. Disproportia dintre calitatea persoanei dumneavoastra (traducator al lui Nietzsche la una din cele mai importante edituri) si calitatea celor care publica pe acest site nu face decat sa arunce in ridicol orice disputa sau orice diferend intre parti. E ca si cand forurile academice germane ar fi intens preocupate de calitatea traducerii lui Nietzsche in romana... Totusi, seriozitatea si duritatea atacului dumneavoastra ma fac sa cred ca acordati agoniei.ro un alt staut si o importanta mai mare.
Evident ca aerul pe care-l degaja intregul sait este unul de fusereala (cuvant ce ma enerveaza foarte tare) jalnica, dar acesta este pretul oricarui proiect cultural autentic si de amploare. Cultura nu se face cu usile inchise, domnule Grunberg, adunandu-ti dupa spranceana si dupa performante, dupa burse si recomandari, dupa c.v.-uri si diplome oameni de incredere care sa mosteneasca \"limba romana\". C-tin Noica spunea ca marea pierdere a culturii romane consta in a fi facuta numai de premianti. Dumneavoastra veniti acum si ne spuneti ca ea este facuta si pentru premianti. Uitati-va la textele din biblioteca virtuala, domnule Grunberg, si veti vedea ca sunt cele mai citite texte ale acestui site, nu exista niciun autor care sa aiba atatia cititori constanti cati are fiecare text al unui autor din biblioteca virtuala. Nu inteleg care este miza dumneavoastra: calitatea tehnoredactarii sau drepturile de autor/traducator? In privinta primeia, cred ca exagerati (nu ma pronunt in legatura cu calitatea textului din Nietzsche pe care nu l-am citit, ci in general textele pe care le-am citit in biblioteca sunt ok), iar in privinta drepturilor financiare mi se pare ca, insistand asupra corectidunii, transmiteti de fapt un alt mesaj: totul are un pret; frate, frate, dar branza-i pe bani s.a.m.d. Acuma, tinand cont de cat de darnica este editura Humanitas cu traducatorii ei, nu cred ca ati pierdut prea mult, probabil agonia nu v-ar fi oferit mai mult decat Humanitas. Pe de alta parte, in afara de lista de socoteli mai exista si generozitate, domnule Grunberg, sau daca preferati un termen mai potrivit pentru membrii unei case de cultura, se mai da si de pomana. De unde mananca vacile (vacile culturii romane, cele datatoare de lapte) pot manca si vrabiile, nu credeti?! In plus, va dati seama ca fiind cu totii de pe aici asa cum suntem, nu am fi cumparat niciodata vreo carte de la Humanitas (de obiecei foarte scumpe), preferand chilipirurile, asa ca din nou nu ati pierdut nimic.
Totusi, sunteti, prin natura activitatii dumneavoastra, un traducator, un interpret, un om care renunta la el si se pune in slujba altora - a autorului pe care-l traduce si a cititorilor pentru care traduce, un intermediar, o legatura, un mesager, un inger, cum ar spune Andrei Plesu. De aceea trebuie sa-mi intelegeti uimirea pe care am avut-o vazand un mercantilism vioi asociat meseriei dumneavoastra.
Domnule Grunberg, un ultim cuvant si inchei. M-am intors de curand de la Paltinis, unde am vrut sa vizitez cabana (\"vila\") lui Noica, vila pe care o vizitasem in urma cu 10 ani. Ei bine, acum era inchisa, bine zavorata, cu obloanele trase. In fata ei, un fel de placa memoriala ne informa ca vila fusese refacuta cu ajutorul unei banci (mi s-a parut putin disonanta alaturarea lui Constantin Noica de Reiffeisen Bank) si ca in prezent inlauntrul acesteia locuiesc si studiaza tineri doctoranzi in filosofie. Stiam din Usa interzisa a domnului Liiceanu ca acei tineri doctoranzi sunt doctoranzii sai si ca in cele din urma dumnealui s-a instapanit pe acea vila care, dupa mintea mea, ar fi trebuit sa ramana deschisa, asa cum deschisa a fost in timpul vietii lui Noica si cum deschis este orice lucru care a reusit sa iasa din camara imbacsita a proprietatii private. Sa il bagi inapoi cu forta, sa il pretaluiesti, sa il cumperi, sa il evaluezi la bursa mi se pare jenant. Care sa mai diferenta dintre un manelist care canta pe bani grei si un om de cultura care si el canta si incanta (evident, evident, alt nivel, alta socoteala) dar tot pe bani?! Ar trebui probabil infiintat un ordin al oamenilor de cultura fara arginti ca sa dispara aceasta nota comuna care risca mereu sa amestece succesul in cultura si succesul in afaceri (stiti foarte bine ca cei mai mari oameni de cultura au urat banii, e adevarat de cele mai multe ori si banul i-a urat pe ei, traind si murind in mizerie; in schimb cei care au venit dupa ei si au stiut sa-i fure, sa-i vanda, sa se instapaneasca asupra lor s-au imbogatit).
Cu respect,
Horia Patrascu

E \"toace\" fiindca asa e poezia moderna, fiindca nu stii cum se scrie sau pentru ca asa a vrut muschii tai? Pluralul de la toc este tocuri, vezi http://dexonline.ro/search.php?cuv=toc&source= si nu toace. Toace doar daca preetena ta poarta, intr-un stil avangardist-satanist cate o toaca (toaca in care se bate la manastire) in fiecare piciorus, in loc de schiuri, sau, pe verticala, in loc de picioroange.

Interesant articolul atat pentru informatii, cat si, mai ales, pentru atmosfera acelor zile pe care o reface fara sa si-o propuna, colateral.
Acuma, ceea ce spuneti despre Partidul Democrat, cum ca fiinteaza fara sa existe sau invers, nu ma uimeste deloc. Pana la urma ceea ce e valabil pentru acesta, e valabil pentru noi toti: de jure nu prea existam, dar ce conteaza daca existam de facto si, in plus, mai si castigam alegerile?

Ioan Albu,
Mi-a placut. Strofa 4 trebuie sa ramana. Sau in locul ei as pune comentariul Corneliei Constantin care spune cam acelasi lucru.

Misto, chiar foarte misto. Da, patetismul lucrurilor neinsemnate, asta ne paste pe toti. Foarte nimerita gruparea lui Paunescu si Vieru in acelasi vers cu putulicile. Este a doua oara azi cand vad pe agonia numele lui Paunescu.

o intrebare: articolul e pe bune sau e la caterinca? Cred ca suntem victimele unei farse. Cititi si articolul, nu doar titlul, sa vedeti ce chestii pline de umor sunt acolo.
Iata cateva exemple:E reconversia benefică pe suport celulozic a revelațiilor poetice.
Sunt caloriile miliardelor de neuroni ce au excedat esențe emoționale.
E copilul iubirii subtile între suflet și cortex.
E o sumă de frumuseți, tensionată prin concentrare, ce cu ajutorul \"Big-Bang\"-ul celor ce se încumetă să o descifreze, va dezvălui, exponențial expansiunea mirifică a felului său de a vedea lumea.
E o consistentă mostră de A.D.N. spiritual, cu care peste sute de ani, se va putea reface parțial sufletul lui Adrian Păunescu, cel preaplin devărsător de iubire.

\"Sunt un porc, doamna, sunt porcul dumneavoastra!\" Asa spunea marele poet atunci cand, reabilitat de catre marele roman Mihai Tatulici, asculta cuvintele grele (la fel de grele ca si cel caruia i se adresau) ale unei telespectatoare ce sunase in direct: sunteti un porc, domnule Paunescu.
Apoi, in aceeasi perioada de efervescenta intelectuala postdecembrista, tinerii taranisti defilau in fata casei marelui poet cu capul sacrificat al marelui alb.
De atunci, pentru mine numele lui Paunescu Adrian a ramas asociat cu imaginea acestui simpatic, grasun si murdar animal.
Recunosc ca cultura mea in privinta literaturii paunesciene nu depaseste \"Repetabila povara\", auzita din gura \"actorului neamului\", o poezie atat de proasta incat are capacitatea de a dizolva si de a discredita o intreaga opera valoroasa. Ceea ce nu cred ca e cazul aici.

absolut superb

Vreau si eu. Cum ma pot inscrie?

De ce nu infiintati o rubrica de anunturi, un avizier pe agonia?! Asta-i articol??? Nici vorba! In schimb e trecut in rand cu articole serioase, ia 2 stele din motive de felicitari si de pupici, iar altele nici nu sunt bagate in seama. Pai concurenta loiala e a asta?! Si nu e nici pe departe singurul caz.

O completare: și, cu voia dumneavoastră, ultimul pe listă: Horia Pătrașcu.

Cam asa e!
Pe de alta parte, pozia e preferata pentru ca se preteaza mult mai bine unui asemenea mijloc de comunicare cum e internetul. Poate fi citita mult mai usor, fiind de dimensiuni reduse, este mult mai ambigua, permitand comentarii cu care sa nu te faci de cacao, daca n-ai inteles nimic, dar te-a trecut o crampa afectiva, poti spune ca ti-a rascolit maruntaiele s.a.m.d.
De asemenea, se pare ca poezia, aceea prezenta pe agonia, este produsa in cantitati uriase, uneori de cate un singur autor, datorita rapiditatii si repetabilitatii actului creator, foarte asemanator din aceste puncte de vedere cu actul excretor. Sa scrii zilnic o poezie sau doua este inadmisibil, si totusi aceste lucruri se intampla, in unele cazuri productiile fiind in mod constant geniale, cum este cazul unei poetese incontinente de pe acest site.
Cata rabdare, cata atentie, cata munca necesita in schimb proza! S-a luptat Zabet pentru un viers cum v-ati luptat dumneavoastra cu o fraza? Ma indoiesc!
Dar e firesc, legea efortului minim functioneaza si in cazul poetilor de pe agonia.