Am plecat

Mi-a placut proza, e atat de bine scrisa incat o citesti dintr-o rasuflare, fara sa te opresti. Sunt totusi cateva fraze care aduc mai mult a reportaj, ca de exemplu aceasta:\"Țiganii din Brăhășești aveau în general legile lor. Nu trăiau chiar în afara societății, dar nici nu puneau mare preț pe organizarea acesteia. Nici regimul comunist nu reușise să-i disciplineze de tot, cu toate amenințările aparatului de represiune\".
O nelamurire: cum si-au dat seama tiganii ca l-au taiat pe copil din moment ce l-au imbracat la loc si i-au facut chiar nod la cravata. Capacitati paranormale sau altceva?
In plus, misterioasa aparitie si disparitie a tigancii, a rebusului sunt prea fulgurante pentru a spune ceva.

Alice,
eu debitez tipizate de genul \"pari genul\" cu tipe tipizate asa ca tine. Hai nu te oftica, nu toti trebuie sa fie talentati. Dar poate ca ai dreptate: ca sa intru in profunzimea ta poate imi trebuie un alt mod de abordare.

nu esti genul care sa nu raspunda la usa atunci cand suna cineva la usa. Pe bune! Pari mai degraba genul care se uita pe vizor chiar atunci cand stie cu certitudine absoluta ca nimeni n-o sa-i atinga usa nici macar cu o privire. Asa incat poezia e artificala, nenaturala, nefireasca, construita la plesneala, intr-o stare de plictiseala si de moarte cogitationala din care tot speri ca tigarile si agonia te pot resuscita. Macar ai reusit sa te simti mai bine?

Frate,
Ce inseamna ardumas, ca n-am inteles baga-mi-as. E in limbu arumanu sa \' ntzeleagi tat rumanu\' carile ardu\'s-a pohetu\'?

Domnule Firica,
si Screech ar fi avut mai mult umor daca si-ar fi ales drept obiect guvernul Romaniei. Dar frazele \'mneavoastra chinuite ne fac mai mult sa vomitam decat sa ne scapam pe noi. Renuntati domnule Firica (de unde va vine numele domnule, ca mor de curiozitate) la a face glume, incercati sa fiti mai serios poate atunci in sfarsit veti atinge efectul dorit si vom rade si noi in hohote.
Si inca ceva, ce intelege un absolvent de filosofie prin subiectivitate absoluta? Cand ati terminat facultatea?

DOAMNE DUMNEZEULE! Esti malefic, Mircea. Cum poti sa spui ca dispretuiesti porumbeii??? Din celelalte creatii ale tale stiam ca esti un baiat sensibil si cu bun simt. Ce ti s-a intamplat. Sobolani cu aripi??? Hei, nu e vorba de lilieci. Doamne, am auzit-o si pe-asta: dispretul fata de porumbei! Na, am trait si am auzit inca una!

clisee: nu știam că în palme tu ții
chipul albastru al serii
într-un dans decupat din candele vii
cu flăcări iubiri și umbre cernute
nu știam că pașii ce dor
se duc către primăveri încuiate
în viori ce cântă legate
nu știam că liniștea are chipul
uimirii ce-și zgârie visul
în oglinzi albe și mate
iar dorul de tine e cuib
în care plânge tot universul
lacrima vieții
amară dulce amară

totusi, respectiv alcoolice

Carmen,

Cu tot respectul pentru trairile tale poetice, tutusi doza in zilele noastre nu te mai duce cu gandul decat la un singur lucru: la BERE! Iar daca la inceputul poeziei e adevarat ca mai era un vers: sunt amara, lucrurile se limpezesc cu totul. Berea e curata otrava spun unii (mai ales ca ingrasa), asa ca se leaga, iar astea sunt chiar simptomele unei intoxicatii alcolice cu bere: vei adormi cu inima lemnoasă, plină de carii
ești tulbure ca un râu ce-ți spală pielea
crăpată de secetă

Stiu ca sunt zile foarte calduroase, asa ca o poezie care vorbeste de bere pica bine.
Bafta!

dintr-o dată nu te mai auzeai
atât de tare
atât de tare
parcă nu te-ai fi auzit demult

Pentru versurile astea si pentru starea din poezie, ca si pentru fotografie iti trimit un singur cuvant: remarcabil!

Petre,
Oricat de grosolan ar fi sa incerci sa patrunzi cu mintea in tainele poetice, te rog frumos spune-mi si mie ce poate fi acel moment pentru care unii oameni asteapta toata viata si care se traieste punand un deget pe buze si cu indemnul \"hai sa fim inocenti\". Realmente sunt foarte curios. Nu ma ajuta doxa sa inteleg care e acel moment. mersi mult. Mai ales ca vorbele acestea par sa fie adresate de un barbat unei femei, nu?

Maria,
Pentru unele poetese versurile sunt ca arta vestimentatiei: lasa sa se vada ceea ce ascund. Asa incat unele poeme pot fi tratate ca decoltate, cu buricul gol, cu fusta pana la fund etc. \"dar e un loc în fiecare femeie ce nu se poate ascunde \" Aici ai nimerit-o si de fapt asta vroiam sa spun si eu.

Misto aceasta poezie despre auto-autopsie. Numai ca nu trebuie sa te supui. Eu as refuza imbalsamarea. Nu, cu apele mele nu am sa ud nimic decat sub forma urinei. La lacrimi am renuntat de mult.

draguta, dar parca prea argheziana.

Domnule Stoiciu,
Eu tot n-am inteles de ce il faceti nulitate morala pe Alex Stefanescu. Sunt dispus sa cred orice, dar trebuie sa mai aduceti si dovezi. In plus, va faceti pur si simlu de ras cu dedicatiile acelea. Ce sa mai credem: ori il iubiti pe Criticul Dintai, ori il considerati o nulitate morala? Hai sa fim seriosi, e penibil ce faceti si nici eu n-as fi publicat textuletul dumneavoastra scris parca de un elev de clasa a cincea si plin de bazaconii si platitudini.
Noroc cu agonia care publica orice.

n-am inteles de ce ti-e teama. teama?! poate scarba.

Elena Malec,

Sa nu credeti ca vreau sa va intorc comentariul/comenatariile favorabile pe care mi l(e)-ati facut. Dar poezia m-a impresionat, este realmente foarte buna. Imaginea acelui Dumnezeu homeless si senil care-si taraste dupa el bunurile mobile si isi arata ranile de flagelat la rastimpuri este pur si simplu terifianta. Dumnezeu ca un fel de negustor de religii, de adevaruri, de taine si de simboluri care are de toate pentru toti.
Poezia este memorabila! Totusi as renunta la ultima strofa pentru ca perechea timp-anotimp este si banala, si consacrata de Nichita Stanescu: \"Mai lasă-mă un anotimp, un an, un timp.\", asadar exisa riscul sa se faca asociatii nedorite.
Vad ca si dumneavoastra aveti probleme cu un Zabet, pe nume Enache, o veche cunostinta de-a noastra, unul care regreta din toata inima ca nu s-a inventat inca doctoratul in spoiala pentru ca l-ar lua cu magna cum laude. Nu va uitati la el, raspunsul dumneavoastra mi s-a parut de o eleganta si de o modestie care ar fi trebuit sa-i puna badarania pe ganduri, dar din pacate marlania nu asculta de ganduri, respectul ar trebui bagat in acesti oameni cu palmele si cu Sf. Nicolae! Unde sunt cojile de nuci de altadata?! Daca le-ar fi cunoscut, altfel ar fi vorbit Zabet si Enache cu noi doi!
In orice caz i-ati tras-o dureros cu comunismul! Oricum era amuzant ca Enache vorbeste de tanspiratie si de munca etc si ati sesizat foarte bine la ce se referea: munca pentru acest lustrangiu de pana consta, exact ca in vremea comunismului, sa produci, nu conteaza cum, nu conteaza ce, nu conteaza daca cineva are nevoie de ce produci, important era planul cincinal si depasirea acestuia. Priviti-i cum scriu intr-o veselie, uneori mai multe texte pe zi, in orice caz nu lispeste un text pe zi. Asta numeste Enache munca, hei-rupismul poetic si, tot ca in vremea comunistilor, cateva inuraturi de mama adresate burghejilor poeziei (asa le zic ei pana si nobililor), reconstructia unei noi poezii, a unui poet nou s.am.d. Cultura? Un moft! Ovidiu? Cine mai are nevoie de el?! Trimiteri religioase in poezie? Misticism de reactionari! Temele actuale sunt arhicunoscute (sex, scuipat, cacat, Gigica care ma iubeste in toate variantele, versiunile si pozitiile posibile, eul poetic suferitor in lumea rea si urata s.am.d.), cine se abate de la ele trebuie condamnat si exclus!

Dar sa revenim: felicitari din toata inima pentru poem! Greu se remarca valoarea intr-o lume in care nulitatile se reunesc in conclav.

vorbiti, scuze

Mi-a placut mai ales felul in care vorbesti despre Nichita introducand expresii ce-i sunt caracteristice. Foarte reusita poezia, am intrat in contact cu acea clipa, multumesc ca mi-ati impartasit-o. Cum de a trecut neobservata aceasta poezie? Felicitari pentru felul in care scrieti! Cu respect

Domnule Suciu,
Va rog sa acceptati scuzele mele. Am aflat inca inainte de a citi comentariul dumneavoastra de faptul ca aveti doi copii. Sa va traiasca!