Alina T. (Manole)

parcul e încă acolo condiționat de amintiri, pe sârmă saltimbancul stă într-un coș de nuiele - canapeaua de ratan a săracului îmi spun chioșcul are nisip până la gleznele flautiștilor iar notele se

o tăietură mică, perpendicular pe gură, la mijlocul distanței între răsuflare și oftat ustură la fel ca despărțirea de tine, înceată și tardivă în cancerul meu sunt doar celule pe care scrie „tu”

m-a trezit astă-noapte o dragoste ca a nevestelor plânse prin bucătării din acelea pe care le-așteaptă partide de sex îndesat și tăcut ...să nu trezim copilul ...eu nu trezesc copilul, de fapt am

Duminică, la Sf. Gheorghe, s-au decernat premiile Festivalului de Poezie Prometheus, organizat de Fundația Anonimvul și desfășurat în perioada 17-26 iunie. Aflat la ediția a 3-a, festivalul s-a

imaginează-mă suspendată pe o platformă atârnând undeva suuuus, suuuuus, unde viselor tale le-ar fi greu să mă vadă mi-am lungit unghiile pornind de la umăr și m-am agățat zdravăn de materie cred

număr un Nichita, doi Nichita, trei Nichita adorm mă trezesc Nichita la capătul patului fumând. 13.06.2005

e iarăși una din acele zile când buzele s-au zăvorât printre dinți iar ochii s-au ascuns după orbite se resorb picioarele, mâinile se încovoaie și se pliază os cu os peste mine cuvintele trag

Probabil nu voi înțelege niciodată de ce fata din autobuz avea buzele gri știu că s-a întors deodată căte mine și a rânjit ca o lunatică cu degetele a început să-și destrame flaneaua, de pe undeva

Curg nopțile în ritm de coca-cola înfumurate nopți, pachete întregi arse, tu dormi ca un copil second hand eu scriu cuvinte dezlegate de pudoare cad acrobațiile ploii tresari în somn și îmi

Știam că am iubit înainte de tine Nu mai sunt sigură de ramura asta adolescentină care m-a lovit peste față Și pe care o bănuiesc de nestatornicie Dar cred că ce simt acum e un târziu suspendat de

... * pe balcon am ouă de porumbel părăsite le iau și le pun între sâni deși mai curând le-aș cloci pe spate (pretenția de înger, frustrarea de zbor) * mi-e dor de omul meu cu urechi de

fă pași! dispari! get lost! du-te ! la marginea orașului de-acolo începe nebunia când nu vrei să te întorci în apartamentul tău închiriat când nu-ți mai pui întrebări esențiale precum unde să

Aud un verde ieșind la suprafață și urmăresc cum moare rădăcina de pir înfiptă în coloană Nu vreau să te aud. Mi-e a nimănui vocea ta. Mi-e de nicăieri Azi nu mă regăsesc în nimic n-am fericiri și

mai ții minte cum îmi doream un bărbat urât, atât de urât încât să i se prelingă ploaia pe lângă umbră pentru că în urâțenie se ascunde harul tăcerii mai ții minte? esteticul, credeam, e

spațiul dintre noi își schimbă forma precum gelatina oriunde am ajunge simt aerul lipicios pe distanța între mine și tine e un soi de clei pe care se depune praful și mi-e teamă să nu se

e ca o grădină zoologică parcul cu mamifere bătrâne, ieșite din cuști altădată mușcau acum își schimbă protezele pe stânga și pe dreapta privirii altădată fluierau acum șuieră plămânii cu

m-am întors dragul meu m-am smuls din juxtapunerea în care mă prinsese iarna asta caramizie ieri am ieșit în aer cât să-mi desfund penele de cuvinte anapoda ce bine-i acum, dragul meu! îți

Îmi amintesc că Dumnezeu a spus: „din unu doi și pe pământ iar unul” Magma toată a-nceput să clocotească și să desprindă întregul în două. Încolonați, imponderabili, triști, conduși spre ieșire

S-au inventat produsele 3 în 1: cafea, zahăr, glucoză s-au inventat și supele cu taieței, praf și piept deshidratat de ce nu s-ar inventa și căsătoriile cu copii sau divorț la pachet? O altă

la început ne-am tipărit frunțile pe ziduri după ce le-am mânjit cu polen. apoi ne-am învelit în aluminiu: să se desfacă de căldură stridiile dinăuntru. mai târziu am frecat podeaua cu apele

Să-ți fie dintr-o dată lumea un borcan cu late contururi, diforme, cu lumini care se răsfață în prisme inconsistente și un capac ce miroase a vid să-ți fie cel puțin o secundă ușor și fiecare