Jurnal de balans

imaginează-mă suspendată

pe o platformă atârnând undeva

suuuus, suuuuus, unde viselor tale le-ar fi greu să mă vadă

mi-am lungit unghiile pornind de la umăr și m-am agățat zdravăn de materie

cred că de alaltăieri am început să-mi schimb compoziția

se face un transfer probabil posibil circumspect

cu molecule străine, uite, coapsa mea arată ca piciorul mesei alor tăi

…

cele mai dificile devin zgomotele involuntare

o tuse mă clatină de parc-aș fi pe o cămilă și nu știu cum

aerul care mă susține se transformă într-un plămân ce respiră

…

azi e prea lumină și stau pe spate gândindu-mă că sunt cel mai inalt constructor de vise

e fain așa, să mă gândesc că am un merit sau că lucrurile astea care se întâmplă sunt pentru o cauză nobilă

(visează-mă purtându-te în burtă, sunt într-o dispoziție maternă acum)

mă joc cu particule, tu ești molecula norocoasă

he he he ce scenariu SF! sunt gigantissimă iubite!

…

poate doar ar trebui să spăl geamurile pe latitudinea asta și ipocrita de mine se face că plouă, mai ales că am dobândit un picior de lemn

mai știi?!

…

nu dați în mine, nu încă, totul e să nu prind balans