Alina Maria Ivan

Oh, acum îi cred pe cei disperați acum când toamna urcă în mine ca o dementă cu frunzele-i bezmetice ce urlă a dor apoi cad în apa tulbure a unui suflet în amurg da, îi cred toate amintirile cu

am privit printr-o zi bătrână strânsă în ea ca un hublou înăuntru toamna stătea pe pat și-mi mângâia tâmpla dreaptă am deschis ochii grei am întins un braț târziu apoi i-am mângâiat părul ce avea

limbile ceasului călăreți negri eu o femeie din pânzele neterminate ale lui Picasso ochii, obrajii, buzele, inima se întrepătrund mă lupt cu senzația asta de gri cu ieșirea din pântec nasc sau

totul pare roz îmi place culoarea pielii tale ma joc cu copiii prietenilor noștri știu că ce e important s-a întâmplat te am pe tine sau tu pe mine sau unul pe altul nu mai contează îmi

e bine e așa de bine când mă cerți mă simt din nou a ta mă pierd uneori în umbra zilei neîncăpătoare încerc mereu să fiu să fiu tot ceea ce au nevoie ei mamă o mamă care nu țipă care nu

te zămilesc întru ființă pe hârtie pe chipul mamei în nori te vreau de când sunt femeie te vreau femeie prunc te cresc virtual în fiecare clipă show must go on fără tine virtual te spăl, te

privesc cum plouă printre castani mă întreb din nou când o să am voie să avortez cuvintele atât de tâmpită ți-am spus de mii de ori că te iubesc apoi că te urăsc norii au mereu altă

e târziu în mine habar n-am cât e ceasul tău clipele noastre se ascund într-un petec de altădată despărțirea își ținea ochii ascunși sub pălărie dar noi știam simțeam cum Dumnezeu își stinge

viața e o cafea tare băută când soarele vrea să renască mie îmi place viața cu o linguriță de zahăr brun viața tare cu caimac altora le place viața amară și toarnă în fiecare zi în cană trăiri

Fericirea e o femeie goală O vrei Găsești o viață într-o clipă Apoi își pune haine groase Și dispare O găsesc cu genunchii însângerați În verdele ochilor tăi Cu lacrimile lor Își spală

povestea asta dintre noi doi e o afacere neterminată eu vin, tu pleci eu caut, tu nu găsești niciodată eu văd o crăpătură, tu cauți zidul dărâmat povestea asta dintre noi doi e un desert fără

cineva vorbește eu am început să mă schițez acum îmi desenez sufletul ca un abur de la o locomotivă veche se ridică deasupra orașului apoi îmi desenez gândurile trenuri lungi, nesfârșite cu

Viața pe bilete cumva mă strecor printre gânduri citesc biletele aflate pe biroul meu ”Mami, te iubesc!” ”Manual identitate vizuală” ”Măsurători site insecte, vezi instalare pe cele 5 uși

Fănel și lampa One O casa mare cu patru încăperi, două băi și curte cu gazon. Cum intri dai de o încăpere aranjată în stil marocan, iar în mijloc se afla un birou pe care sta „fericirea eternă

sâni triști pe un balcon vecinul meu se excită mama strigă să nu mai stau goală o să râdă lumea de noi tac și trag din țigară vecina își pălmuiește jumătatea \"ce măăă? n-ai mai văzut? ce te

limbile ceasului merg în sens opus mie azi sau mâine zile la fel de potrivite pentru banalitate aleg totuși mâine să mă închid între ape tulburi să zbor între lilieci să scuip resturi de

în curtea mea se scrie romanul unei iubiri sufletul meu stă pe un șezlong iar destinul îi dă mereu târcoale ”ai obosit, ești ultimul fraier simțitor într-o lume de balauri veseli” sufletul își

Gayk este singura persoana care are o lungime impresionanta a unghiilor si o privire in curmezis. El este un optimist, nu poate sta suparat pe cineva, dar ai mereu impresia ca te-ar cam ciuguli

habar n-am unde mă uitam să nu îmi vezi lacrimile mi-am promis de atâtea ori să nu mai debitez poezii de dragoste apoi mă gândesc că te urăsc prea mult să nu mai scriu îmi amintesc că îți

te-am găsit ești ne-poem stai cu berea în față iubita mea în seara asta ne uităm la fotbal dragul meu citesc Goma acum lasă-l dracu Mutu e mai bun te văd habar n-am unde e tipu care număra

când vin acasă îmi arunc cheile într-o farfurie vie în care conviețuiesc toate celelalte metale pășesc apoi pe covorul bej și înțeleg că este plin de senzații îmi trage talpa în fiorii lui

dezbracă-mă de gânduri lasă-l pe Dumnezeu să se bucure că e duminică și noi să fugim dincolo de visele în cârje alungă-mă din paginile albe fii semnul de la sloavele iubirii și când mă

sunt nevoită să renasc într-un alt univers să înfig aripile într-un cer neștiut să plâng acolo primele lacrimi să ating altă țărână și să aștept să crească tuberoze sau poate trestii înalte

sunetul unei melodii iese din radio ca un abur cald tălpile tale goale ating ușor tristețea vântul ăsta demonic dintre noi nu se mai domolește suntem aripi de libelule a ta zboară dincolo de