Cel care nu mai e

habar n-am unde mă uitam să nu îmi vezi lacrimile mi-am promis de atâtea ori să nu mai debitez poezii de dragoste apoi mă gândesc că te urăsc prea mult să nu mai scriu îmi amintesc că îți asemănam umerii cu două sfeșnice acolo ard încă lumânările trupului meu când simt că te vreau mă atârn de marginea ta las zidurile care îmi frâng carnea să cadă tu încă mai bați ușor cu gândul semne Morse pe inima mea de rezervă și eu nu mai plâng înalț catedrala suferinței dincolo de tine râd lângă amintirea unui alt tu cel care îmi așeza cuvinte între sâni cel care îmi desena coapsele cel care nu mai e