Alina Maria Ivan

pentru noi doi lumea nu e aici aud cum păsările ridică aripi grele spre cer cum valurile se zbat să scape dintre piepturile noastre rămâi băștinaș al inimii mele mag al rămășițelor de primăvară

iubirea e un copil răsfățat vine când vrea pleacă doar la insistențele tuturor ce rămâne mai apoi e un Muscat ieftin mirosul te face să fugi te îndepărtezi ca să nu te mai întorci vreodată

Se rupe dimineața în bucăți de ură Îmi plânge ochiul stâng Încă îl caut Dar Dumnezeu s-a dus la Mall De ieri e super ofertă: La două suflete mai primești unul. Găsesc o țigară Și nu știu cum

intră soarele pe sub ușă roșu violent sihastru te sorb din cafea cu ura de după rămâi pe buze te port așa într-un sărut neînceput citesc Păunescu la fereastră și simt cum cerul se

mult timp am crezut că oamenii sunt îngeri trimiși de un Dumnezeu frumos cu barba albă jos pe Pământ așa îmi spunea mama când eram mică întrebam mereu cine și ce suntem îngeri spunea ea credeam

o altă zi albastră în care copiii își taie venele cât timp la radio se mai aude un cântec de leagăn nu e la modă acum să inventăm un alt mod de a muri viața, până la urmă ce e chestia asta ascunsă

în tristețe mă schițez pe un vis mă desenez pe pleoapa ta sunt lacrima din ochiul spălăcit îți creionez încă fața râd plâng și te urăsc începi să lovești imaginea tremură totul se

eu sunt cea care te-a rănit am intrat în tine am fumat o țigară m-am plimbat pe venele tale ți-am înlocuit inima cu piatră am făcut licoare de pelin din sângele tău apoi am plecat eu sunt cea

legată de mâini mucegai în colțuri gândaci strânsă de picioare în curele groase îmi simt fața îmbibată în lichide sângele îmi curge prin pansamente albe pe cearceafuri gri am obosit voci

femeile nu beau ele nu au voie o femeie trebuie să fie finuță cochetă eu stau cu berea în față îmi place na! femeile nu fumează ele nu pot mirosi a fum hainele lor din materiale delicate

acum când aerul a murit trestia se apleacă peste umerii mei șoptește dorul de altădată lasă-ți aripile să coboare peste mine pune gherbera pe trupul meu numără culori de pe sânul stâng mai

când simt pescăruși în tine îți văd oceanul din priviri atunci mă trezesc între ape astăzi pare cumva doar sfârșitul lui ieri apoi mă mișc între ploi într-un aer obosit firav car pe umeri o

întunericul ăsta e o luptă între tine și cine am fost eu mă gândeam că o să mă înveți mereu cum să stau agățată de lună muream după dimineți stoarse din cearceafuri pline de zmei

ne visăm întotdeauna în același anotimp mai departe de Calea Lactee mai aproape de lut să ne modelăm din nou inimile ca atunci când aveam luna în palme deși nu ne mai respirăm frunzele

ea duce toate stelele pe umeri astrologia nu e un secret o cunoaște înainte să se numească așa armoniile universului cântă toate în locul acela din pieptul ei Eva i-a fost mamă și

ce șoptești dincolo de lumină? cum să te aud dacă afară plouă cu dureri? te apropii de pielea tatuată cu mâhnire apoi pașii te poartă la poarta bunicii ce șoptești dincolo de lumină? fratele

Merg printr-o mare de oameni și îi simt că le e silă de mine. Cred că put! Căcat! Mă doare în cur ce gândesc oamenii, numai de mi-ar mai trece durerea asta de oase! Am ieșit ca proasta degeaba că

îmi acopăr cerul cu cearceafuri te urăsc numai când am timp mi-am deschis afacere închiriez inimi dar trișez de fapt e o singură inimă banii jos la ridicare tachinez fericirea o dată pe

poate azi ar trebui să vorbesc fără cuvinte să te ating cu altă piele să te privesc cu priviri de dincolo acele priviri care nu mor azi gândul meu la tine e un gol de memorie tu tu care mă

vineri mă îndrăgostesc îmi iau toate inimile și le agăț de spini de trandafiri nimic original dau câte o inimă oricui cere fără dobândă fără garanții scrie pe fiecare cutie \"nu se

un singur chibrit o flacără cât de mică un artificiu o licărire dar nu, nimic nu-mi mai aprinde visele acum am doar niște cutii goale de bere atârnate de gânduri când am să învăț? când am