Alina Manole

Vasile, cred că te înșeli, nu mă aflu în nici o \'pasă mistică\'. Și chiar am scris versurile cu un aer adolescentin pe care chiar cred că îl mai am. ;) Dacă observi, le-am intersectat cu alte strofe. Sunt, de fapt, trei poeme.
Trei cârcotași, trei poeme.

Și nu este Eliade, dar mă bucur că ai surprins notele de lectură.

Merci de trecere. Te mai aștept, cu același drag, mestecând în cazan fiertura de mătrăguna, gheare de tigru și ochi de șopârlă și \'pasând-o mistic\' He he.

Una e să scrii orice și alta e să scrii oricum.

Orice este corect să spui în poezie. Și spui bine în cuvinte cu care ne deformezi realitatea, pentru că fiecare recepționează versul prin transparența trupului său poetic, reflexie dualității de noapte/zi, răsărit/apus, prieteni/dușmani, iubire/ură, aproape/departe - pe cât de fragilă rădăcina lor în cotidian, pe atât de stabilă în poezie. Remarc finalul poemului.

Aș renunța la \"oare este corect să spun că\" și la \"dar nici\". Aș mai schimba câteva cuvinte (bolborosind gutural, înfrigurat, neîmpăcat), dar cred că poemul și-ar pierde din autenticitate.

Bun venit.
Te rog, citește Regulile acestui site. Vei afla că nu se postează mai mult de 5 texte pe zi. Te-aș sfătui să folosești diacritice.

Vladimir, am remarcat și eu atunci când am citit prima dată un scurt poem în maori, că nu mă \"incomodează\" cuvintele. Ciudat, nu?

Ioan, am căutat fotografii care să mă exprime cât mai bine pe mine, din vers. Și eu m-am întrebat dacă să fie cu mască sau fără mască. Pe hârtie pozele nu vor putea să apară. Și atunci nu e păcat de atâta culoare?

Vă mulțumesc pentru cuvintele și aprecierile voastre.

Din motive tehnice, etapa de înscriere a poeziilor în concurs nu a fost încă activată. Sper să se rezolve în cel mai scurt timp. Vom anunța printr-un comentariu.
Mulțumim pentru înțelegere.

Bogdan, este limba maori. Fragmentele sunt preluate din Biblia în limba maori. E frumoasă și interesantă cultura lor. Doar să ai răbdare să o descifrezi.

Andu, merci de versuri. Într-adevăr, superbe imaginile. Însă poemul meu nu e tot în maori. Păcat că nu l-ai citit atent. ;)

Vă mulțumesc pentru gândurile voastre scrise aici.

O atmosferă de spleen cotidian, în dungi \"albe și celelalte nu\", în care nimic nu e sigur în afară de \"porția zilnică de oase fără pereche\", minunată, nespusă sau pur și simplu poate că e vorba despre vertebre și atunci îmi imaginez că prin acest poem trece un axis mundi.

Frumos poem. Aș fi ales alt titlu.

fugărindu-și
am văzut / m-am trezit
să vă avertizez
ireal de frumos
transfuzie în epidemie

Pentru un poem bun, le-aș descrie altfel. Și \'boală reflexelor târzii ale sângelui\'.

Admirabil poem. Te citesc în mod constant și cu o deosebită plăcere.

Totuși. De ce lași spații așa de mari între strofe? Uneori am senzația că se pierde cursivitatea ideii.

Bogdan, spinning, cu sensul de a se învârti în jurul propriei axe, a toarce, a răsuci un fir, poate al Ariadnei.

Vladimir, într-adevăr, ce poate fi mai sigur decât principiul incertitudinii.

Ion, ieri a fost ziua aceea. Toate își au vremea lor. Azi deja este altă zi și deja a trecut...

Florina, \'Eclesiastul\' este Cartea de care aș putea spune că m-am îndrăgostit. Totul e deșertăciune. Totul, în afară de Dumnezeu.

Bianca, frumos ai spus tu, rotirea ca ritual. Voi reține observația ta, îți mulțumesc.

Alin, greu de crezut că sunt clișee. Ia o prisma de sticlă, cu laturile triunghiuri echilaterale și privește prin ea, apoi încearcă să vezi conturul lucrurilor prin principiile fizicii cuantice. Ai să zâmbești, poate, că am găsit poezie în a ține între degete o prismă de sticlă și a privi lumea prin ea. Asta e tot.

Andu, pentru mine, tot ce subliniez italic nu înseamnă altceva decât citat. Cineva de aici știe că nu îmi place să folosesc taguri. Îmi pare rău că te voi dezamăgi, eu nu aștept să scriu nici un poem mare. Atunci când postez pe poezie.ro (rar) înseamnă că acel text a ajuns, în opinia mea, la limitele de calitate pe care le poate atinge.
Versul cu \'orașul în care nu am fost niciodată\' este folosit de mine într-un text, mai demult, nu e postat pe site. Cumva, am încercat să surpind o continuare, un cerc sau o spirală.

Vă mulțumesc pentru gândurile voastre, scrise aici. Cu mare drag.

Ne pare rău că, din motive tehnice, etapa de introducere a textelor în concurs trebuie amânată până la o dată care va fi anunțată ulterior. Vă mulțumim pentru înțelegere.

Stranie senzație, citind versurile:

ni se repetă mereu
datoria sfântă de a fi fericiți
datoria
de a mângâia pietrele care ne lovesc de parcă
toată bunătatea lumii
ar sta închisă în ele,
sub netedul lor înveliș

Și nu sunt numai aici rădăcinile poemului. Poate în \"umerii lați ai cuvintelor\". Sau poate în lipsa de spațiu dintre \"lucruri prea serioase cum ar fi naștereamoartea\".

Un poem în mreaja căruia rămâi \"o veșnicie și încă o zi\".

Ca întotdeauna, mă plec cu smerenie asupra versurilor semnate Florian Silișteanu. \"Despre moartea-mbrăcată în lemn scrijelită în coate\", \"un minut mai devreme postum\", un poem mare, sublimat până la esența lucrurilor. Ce mai putem spune noi... \"Mai nimic, spune Adam, mai nimic...\"

Irina, mă bucur să împărtășesc cu tine acea liniște și seninătate specială pe care am avut-o când am scris textul.

Simona, interesantă viziunea ta despre ceasul solar, mă voi gândi la imagine. Abia acum a început și ploaia.

Vasile, posibil să fie efectul de spin, roata sau torsul sau pânza de păianjen. Ce este, a mai fost, și ce va fi, a mai fost; și Dumnezeu aduce iarăși înapoi ce a trecut. (Eclesiastul 3:15)

Ioana, nu era o copilărie, Dumnezeu există. Un prieten, specialist în fizică cuantică, mi-a spus, cândva, ceva asemănător cu ce ai scris tu.

Dana, inițial era scris \"în lanul de secară\", apoi mi-am amintit titlul original și am zâmbit de coincidența. Și chiar am privit lumea printr-o prismă, azi. Zăpăda avea un contur de curcubeu. :) Copilării...

Ela, cu mare bucurie, te-aș ruga să citești Eclesiastul, Capitolul 3. Acolo vei găsi cum toate își au vremea lor, și fiecare lucru de sub ceruri își are ceasul lui. Pare atât de simplu, de parcă le-ai fi știut dintotdeauna.

Carmen, nici mie nu mi-a trebuit mai mult. Este minunat câtă înțelepciune poate fi acolo.

Vă mulțumesc pentru cuvintele voastre. Cu mare drag.

Concursul propriu-zis va începe pe data de 14 februarie, adică mâine. Tot atunci va apărea, sub acest text, un loc special unde să poată fi introduse poemele. Urmărește, te rog, începând de mâine.
Mulțumesc pentru intervenție.

Aș renunța la punctele de suspensie din final, un amănunt aproape nesemnificativ, dar care arată încă neîncrederea în mânuirea uneltelor scrisului. Aș fi ales alt titlu. Atenție la ligamentele licențioase (\"cu refuz\", de exemplu) și la sublimarea ideii fără sens (vezi finalul). Asta e cam tot ce am vrut să îți spun. În rest, mă bucur să întâlnesc un poet.

Remarc în mod deosebit metafora \"mâinile întâmplării\" și versul \"topindu-ne în armonia eșarfei lui Isis\".

Așteptăm precizări și corecturi la regulamentul de desfășurare, până mâine, 13 februarie 2005.

Un text bine scris, căruia îi apreciez claritatea și forța descrierii.

Și crezi că dând ocol unui munte, pe lângă iertarea tuturor păcatelor, vei descoperii și cheia întrebărilor fără răspuns care te înfioară?″
I-am replicat, în gând, sub forma celei mai vechi meditații tibetane: am zâmbit.

Fascinant text. Mulțumesc pentru lectură.

La mulți ani, Andu! Să fii iubit!
Cu mare drag.