Alina Manole

Să încep cu ce nu mi-a sunat tocmai bine: \"bulevarde noi pentru amante\" (prea e un poem de iubire ideală sau așa l-am perceput eu) și nici \"colivia\" din final nu mi-a rimat deloc cu \"iubirea și fericirea\". O fi așa, dar zi și tu altfel. :)

Foarte reușită strofa și mai ales versul de început:

tu vii la ora cinei cu ploile gata răscolite
apoi
plecăm în direcții opuse
diferite aiurea
ca doi străini
fiecare cu lumea lui
cu mizilicul lui de viață

Are un ceva anume poemul tău, deși nu e dens în metafore, o tandrețe care parcă îți rămâne pe pleoape după ce îl citești.

Un concurs impecabil, multe texte reușite, felicitări câștigătorilor, participanților și, nu în ultimul rând, juriului și organizatorilor!

Vă așteptăm să participați și la Concursul \"Primăvara 2005\" care va începe în următoarele zile.

Mă bucur mult să citesc despre proiect și pentru că autori ai site-ul poezie.ro sunt publicați în această Antologie.

Felicitări din tot sufletul!

Citit și pasărea, și pasărea-care-nu-e. Mulțumesc pentru lectură. Interesantă realizarea ideii zborului-care-nu-e din poemul tău.

Ce nu mi-a plăcut: \"rodea... până la os\" (imagine comună, deși scrii despre \"trecut\", nu e nimic nou), ligamentul \"cu rușine\" și finalul cu simfonia a treia (previzibil).

În rest, sigur, un poem bun.

Am remarcat poemul tău, mai ales prima parte, locul acela \"undeva deasupra pământului\", \"mai aproape de păsări\". Și versurile acestea:

\"...dacă
nu luăm în calcul speciile
neomologate deși pe cale de dispariție
de pheonix sau pasăre măiastră\"

Frumos.

M-am regăsit în textul tău, cu mersul \"cu pași repeziți, capul înclinat spre gândurile mele\", mereu grăbindu-mă spre casă (spre poezie.ro), chiar și coincidența de a privi panseluțele și gândindu-mă că nu poți face un buchet din ele, au codița prea scurtă.
Revin aici, recitesc textul tău, aceeași buclă de timp mi se întâmplă, regăsesc același calm în respirația cuvântului, a frazei și poate mâna cu care trimit acest comentariu este deja ridată.

Dan Dediu, mă bucur că ți-a plăcut și că nu ți-a plăcut.
Ca o remarcă, lasă un spațiu după semnele de punctuație și nu mai da enter după fiecare rând, textul se aranjează singur în căsuța de comentariu. Mulțumesc.

\'înnălțat\'??????
poate \'înălțat\'

Remarc în poemul tău versurile: \"sunt doar un copil / nu pot fi mereu / la minus sau plus infinit\". Asta înseamnă că rămânem mereu copii? Și finalul,

izvorul luminii va fi
ochiul tău
cel ce nu știe apusul
nici răsăritul
știe de când sunt
și cerurile și oamenii
(și) că există

Frumos, pur.

Îți mulțumesc pentru comentariu și sfaturi. Am încercat o altă variantă aici.

Vă doresc mult succes și inspirație de moment maximă. :)

Și sensul expus de tine ar putea fi valabil. M-am gândit la această interpretare, după ce am scris. Sensul meu e acela, simplu, al iubirii. Dar nu te pot opri să găsești tu orice alt sens și nici să îți displacă. Admir femeile puternice.

Silvia, uneori recunoaștem anumite expresii, cuvinte, cu un anume ritm interior, cu o anume muzicalitate, poate pentru că rezonăm cu ceva din ele. Or fi self.

Liviu, țin cont de sfatul tău, desigur că e mult mai bine cu \'gene\' și \'piei\'. Într-adevăr, e un text care respiră, un text pe care eu l-am vrut optimist, pe un apus oranj. Doar aici se vede alb/negru. :)

Dan Dediu, mă bucur că ți-a plăcut. :)

Virgil, am lăsat cititorul să își fragmenteze singur textul, așa cum simte. Am ales fotografia de mai sus (inițial color, apoi b/w) pentru că mi s-a părut că pot prezenta așa o anumită simplitate (și, sper, eleganță), cuvântul nemafiind influențat de culori. Cred că feminitatea poartă cu sine durerea și, desigur, nu exclude lumina.

Ela, mereu dăm sens luminii, mereu reinventăm soarele. Între un răsărit și un apus, urma noastră, aici sau acolo, plecare sau întoarcere, unde numele sunt numere prime.

Dana, uneori avem nevoie de alb și negru pentru a lăsa loc imaginației. Am preferat să renunț la vers, poate și datorită fotografiei, astfel că fiecare poate respira cum dorește aici.

Andrei, începutul e ca și pietrele de vară. În același loc, doar noi plecăm și drumul nu ne întoarce niciodată identici. Imaginează-ți un apus pe Dunăre, începutul.

Andu, \'în loc de\' e un fel de corp de rotație în jurul orizontului, nu știu dacă mi-a reușit efectul prin cuvinte.

Marina, și mie mi-a plăcut mult fotografia, când am văzut-o, am zis, asta e. Însă am vrut-o b/w, cu acceptul Danielei.

Geta, am ales o foto simplă în detalii tocmai pentru ca fiecare cititor să își poată desena propriile imagini din cuvintele scrise de mine. Sper să fi reușit.

Vă mulțumesc mult pentru aprecieri și cuvinte.

Frumos poem. Începând de azi, textele tale vor intra automat pe site. Te rog, atenție la editarea lor. Felicitări și mult succes!

Sunt imagini care mi-au plăcut: \"marea entorsă a focului\", \"îmbuibați cu singurătate\" și finalul \"aruncă după lună cu bucăți de pâine\" (aș fi folosit persoana I). Nu mi-au plăcut \"bucatele nesărate\" din titlu sau e regimul din cardiopatia iubirii?

Mi-a plăcut din poemul tău \"anul acesta voi perfecționa întoarcerea acasă\", ca și cum ar trebui să ne pregătim rădăcinile pentru un fel de re/cunoaștere a sevelor. Maestrul Ion Marin, dirijorul, spunea că nu avem nevoie de întoarcerea la rădăcini, altfel suntem plante după cum bate vântul, nu în rădăcini stă existența noastră, ci în ceea ce noi suntem. Așa să fie?

Lucrează pe text, citește literatură.

Lucrează textul. Rima facilă.

Deosebit versul: \"se-ntorc păsări de sîrmă pentru ultimul cuib\".
Azi e duminică și e lumină. Las un semn aici, trecerii.