Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Jurnal

eroică

pre_texte

1 min lectură·
Mediu
Tu ești începutul meu în tot și în toate. acum îți improvizez în grabă un contur dintr-o rugăciune rostită din picioare îți fac repede în frunte o cruce mică și violetă ca să-mi rămâi suspendat între lumi în propriul tău nume ca într-o nesfârșită și eroică simfonie. te hrănesc în taină ca pe un fugar, deși îmi aduc bine aminte doar eu aveam fuga în sânge și o purtam cu rușine ca pe un stigmat al unei boli incurabile ce îmi rodea trecutul până la os. pe tine te cruț de neputința de a uita. îmi închid cuvintele în pian le ascund în glastre sub covoare le zidesc în pereții inutili dintre noi. pe tine cel care ești începutul meu te ascund în mine ca într-un uter de piatră prin care ana se aude tânguindu-se pe clapele simfoniei a treia.
064.127
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Jurnal
Cuvinte
140
Citire
1 min
Actualizat

Cum sa citezi

ioana negoescu. “eroică.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioana-negoescu/jurnal/121024/eroica

Comentarii (6)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

Distincție acordată
@sunet1Ssunet1
\"There is a bareness in the images
I temper time with in my mind\'s defence;
they hold their own, their stubborn secrecies;
no use to rage against their reticence:
a gannet\'s plunge, a heron by a pond,
a last rook homing as the sun goes down,
a spider squatting on a bracken-frond,
and thistles in a cornsheaf\'s tufted crown,
a boulder on a hillside, lichen-stained,
the sparks of sun on dripping icicles,
their durable significance contained
in texture, colour, shape, and nothing else. \" Samuel Beckett
Sunt uimit si imprsionat de \" pre-texte-le\" tale. Esenta poemelor din aceasta serie imi pare atemporala, adecvata oricarui loc si oricarei epoci, in ceea ce priveste fondul permanent sufletesc si al realitatilor universal omenesti.
Ai o sensibilitate si o mare putere de patrundere in adancurile cele mai secrete ale sufletului.
Placut mult \" te hrănesc în taină ca pe un fugar, deși îmi aduc bine aminte
doar eu aveam fuga în sânge
și o purtam cu rușine ca pe un stigmat al unei boli incurabile
ce îmi rodea trecutul până la os.\"
cu drag,
mihai
0
@sunet1Ssunet1
scuze! impresionat
0
@ioana-negoescuINioana negoescu
Mihai, sunt de-a dreptul impresionată de profunzimea înțelegerii tale, de felul cum cauți și găsești sufletul fiecărui poem. nu pot decât să-ți mulțumesc pentru asta și să-ți dăruiesc versuri de S.Beckett...

\"I would like my love to die
and the rain to be falling on the graveyard
and on me walking the streets
mourning the first and last to love me\"

0
@alina-manoleAMAlina Manole
Ce nu mi-a plăcut: \"rodea... până la os\" (imagine comună, deși scrii despre \"trecut\", nu e nimic nou), ligamentul \"cu rușine\" și finalul cu simfonia a treia (previzibil).

În rest, sigur, un poem bun.
0
@florin-bratu-0011716FBflorin bratu
si mai ales superbe ultimile tale versuri.
mi/a placut si imaginea trecutului ros pana la os eu am gasit (nu stiu)o asumare a eului, ca si cum osul stanescian, sfidand temporalul, ramane chintesenta a mentionatei asumari.
0
@ioana-negoescuINioana negoescu
Alina, am râs o jumătate de oră după ce am realizat ce a ieșit acolo...voi schimba, după ce se mai amuză și alții. mulțumesc!

Florin, mă bucur mult că ai trecut.da, este o asumare...te mai aștept cu drag.
0