Alina Manole

Încearcă să lucrezi ideea textului. Ți-aș recomanda să citești Sorescu.
Spor la lucru și succes! Anunță-mă printr-un comentariu când consideri că ai găsit o formă a textului tău mai aproape de ceea ce se numește poezie.

Felicitări, mă bucur să aflu astfel de vești!

Te invităm să lansezi volumul și în Virtualia VI, la Casa Pogor din Iași. Ținem legătura.

Mulțumesc pentru cuvintele tale atât de frumoase despre \"pietrele\" pe care acel copil pictează chipuri de sfinți. Cadoul tău îi va lumina bucuria Anului Nou. Ținem legătura prin email.

Vă rog mai încolo cu fotoliile, Virgil, Simona, Raul, să încap și eu. Țin locuri pentru ieșeni lângă mine. :)

Drum bun, Virgil. Pe noi ne găsești tot aici, în casa noastră din virtual, unde îți vom aștepta oricând poemele.

P.S. Să nu uiți să strângi în bagaje și poezia și poezie.ro.

Dumnezeu, Yes / No? Ți-am spus, și tu ai zis, există un dumnezeu al pisicilor, și eu te-am crezut. Rămâne pielea tigrată, atâtor duminici vide.

Andreea, fotografia este făcută cu webcam-ul Florinei, prin aprilie, după cununia Magului. Țin mult la ea, tocmai din aceste motive.

Lucian, nu suntem niciodată singuri, lângă noi este el... recitește, dacă ai timp, primele două versuri, scrise italic, este un citat din \"Epistola către Romani\".

Luminița... îți mulțumesc, sunt fără cuvinte...

Ștefan, spui totul despre text în comentariul tău. Impresionată!

Ioana, va fi? Necunoscute sunt căile lui. Noi doar putem iubi. Avem voie, nu?... :)

Virgil, venind de la tine steaua asta trebuie să cîntărească greu. Am să o pun pe raft, undeva mai în spate să nu cadă... . ;)
Ce se face cu prima steluță primită? Spune-mi tu.

Claudiu, mă bucură trecerea ta pe aici. Dumnezeu e dragoste e pleonasm, nu-i așa?

Gabriela, îți mulțumesc pentru sugestii și cuvintele tale, întotdeauna cu mare drag și prețuire.

Elia, cred că scriem doar atunci când există acele momente de \"totală sinceritate\" cu noi înșine.

Șerban, sunt zile în care prefer fotografiile în sepia, le prelucrez pe cele color, mă joc de-a negativul, prefer decolorările de timp, ploile. Deși sunt un optimist convins. :)

Ioan, mă onorează cuvintele tale, îți mulțumesc.

Diana, frumoase versuri, poate fi un poem de sine stătător. Și e al tău.

Cristiana, poate nu numai un autoportret, ci și o regăsire, ca atunci când te privești într-o oglindă întreagă.

Vă mulțumesc pentru cuvintele voastre, dragii mei.

Mecanismul bolilor e doar interesant. Și din afara sistemului de referință, tot la boală duce.
Interesant e și poemul tău. Ți-aș sugera să încerci să dezvolți mecanismul interior al poeziei.
Poezia scurtă are alte teme.

Aș vedea poemul ca textul cu care să închei viitorul tău volum de versuri. Pentru că niciodată nu va fi prea multă poezie.

Te citesc de când ai postat prima dată pe site. Ți-am urmărit evoluția, pentru că într-adevăr este o evoluție, scrii din ce în ce mai bine. Citesc din comentariile celorlalți că vei pleca de pe site. Tu ești deja un poet. Nu vei pleca niciodată. Din Poezie și poezie.ro.

Ești invitat la cenaclul Virtualia III, Iași, 14 mai. Te rog să confirmi sau să infirmi participarea ta la mm_alina@yahoo.com. Te așteptăm cu drag.

Îți mulțumesc pentru critică. DEX-ul spune că sunt valabile ambele forme de plural la \'paradox\'. Ție care din ele îți \'sună\' mai poetic (și mai înțelept)?
Voi reconsidera poemul. Ai dreptate cu cratima.

Normal să te plictisești dacă nu ai vrut să spui publicului nici un cuvânt despre cartea ta, dar să mai reciți din Virtualia :D. Ți-am explicat și explic și aici pentru toți, nu puteam să închei cenaclul, pentru că mai aveam invitați, programul nu se terminase și mai erau doritori să recite. Tu nici n-ai auzit când am recitat poemul tău, deși am strigat la microfon \"silvica silvica\" (așa era scris în text) :D. Cred că am găsit titlu pentru următorul tău volum: \"aiurita veacului\". :))

Aiurita veacului, îți mulțumesc pentru prezența ta frumoasă la Virtualia V.

Felicitări, Elvis!
Am dori și noi la Iași volumul, poate facem lansarea lui la cenaclul Virtualia IV din toamnă. Ținem legătura prin email.

Era în țara Uț un om care se numea Iov. Și omul acesta era fără prihană și curat la suflet. El se temea de Dumnezeu, și se abătea de la rău.

Țara Uț în care a trăit Iov poartă numele unuia dintre nepoții lui Noe și este localizată în regiunea Mesopotamiei. \"Cartea lui Iov\" nu este numai o carte de istorie. Tema cărții este realitatea și sensul suferinței în viața oamenilor lui Dumnezeu. Scena acțiunii cuprinde cerul și pămîntul deopotrivă. Dumnezeu și Satan se înfruntă în lumea nevăzută, iar consecințele se fac resimțite în lumea noastră prin încercări, binecuvîntări și suferințe. Profunzimea ideilor ei transcend timpul și civilizațiile, fiind la fel de actuale astăzi ca și în vremea în care au fost așezate pe hârtie.\"

Numai după indicațiile autorului și după ce am citit câteva articole referitoare la \"Cartea lui Iov\", am înțeles poemul.

Textul pare \"neînțeles / nici măcar de mine sau de celălalt mine cel fără nume\", dar e o mască pe care autorul o poate înlătura doar prin substituire: \"îmi strigase răstit că nu va mai ieși niciodată că nu mai are poduri / peste prăpăstii așa mi-a zis că nu mai are poduri peste prăpăstii\", nu fără riscul de a prelua, chiar dacă doar imaginativ, contururile celor întâmplate deja.

Cred că este unul din cele mai dificile texte citite de mine. Poemul mi-a formulat întrebări și mi-a arătat și o cale, alta sau aceeași, pe care e bine să nu impunem noi sensurile.

Țărmul ca o cruce oglindită dincolo de un cer al iluziilor, mâinile unui Sine apărând zăpezi neîncepute sau poate gheare sau frunze, într-un Tot/al în care valurile creează doar un \"numărător\" comun cu destinul Supra-eului... iată ce am urmărit în poemul tău, înainte de a mă muta în EU însămi.
Reușit!

Un comentariu prea frumos, draga mea Dana. Țin mult la acest text și mai ales la poza din dreapta lui. E o coincidență fericită.
Mulțumesc pentru cuvintele tale.

Probleme pe english. Am trimis email. Multumesc frumos!

Mulțumesc pentru comentariu și aprecieri. Traduc, ce-am să fac. :)

Tot nu vrea, imi scrie:
Forbidden
You don't have permission to access /mod/textedit.php on this server.
Cred ca e mana sortii. :)

Tot nu pot edita textul respectiv pe english.agonia.net

Mulțumesc pentru comentariu și apreciere. Despre nur, data viitoare când mă mai luminează inspirația. Nur = lumină. ;)

Acest poem se citește ca atunci când citești o carte premiată sau ca atunci când vezi un film bun de artă. Cine mai citește așa ceva, m-am întrebat, după ce am ajuns la finalul poemului, la a treia recitire. Cine mai scrie așa ceva, pentru că eu nu am mai citit de mult timp un asemenea text valoros. E un text care îți explică despre existență, în mod realist, chiar dacă, în final, împărăția cerurilor este, de fapt o râpă.