Alina Manole

Alina, da, acel tricou negru, de parcă ai fi știut că e negru, ca și genele împrăștiate. Pe șoseaua pe care mă întorceam din orașul de pe Dunăre, cu câteva minute înainte de un accident, de care e mai bine să nu povestesc, am avut o stare ciudată, am deschis agenda și am scris cu pixul roșu. La urma urmei, ar fi păcat să se distrugă pitorescul căruțelor și al vacilor care se întorc de la pășune seara. :)

Costin, un super mode se poate întâmpla oriunde, dar, parcă mai mult se întâmplă în Moldova. :) Există aici o tandrețe spațio-temporală de nedefinit, pe care eu nu am regăsit-o nicăieri în altă parte. Te așteptăm la Virtualia VI.

Ela, ai remarcat bine acea discrepanță între \'aură\' și \'kenvelo\', diferența dintre aparență și realitatea lumii interioare, cine știe ce ascunde un înveliș... E un accident acolo pe strada copilăriei, a ajunge prea târziu uneori înseamnă că există minuni. Alții pleacă în locul nostru sau poate sunt îngeri.

Liviu, într-adevăr, strofa aceea parcă e în basorelief, anume cu 4 versuri, a patra... eh. Să zicem că a fost o coincidență. :)

Silvia, întotdeauna mi-a plăcut să stau lângă șofer, să privesc șoseaua fără să am grija volanului (și fii sigură că și tac :)). Să știi că atunci când am scris \"freacă\" m-am gândit că nu o să îți sune bine. Acum, că ai citit, am să modific. :))

Florin, voi ține cont de sfatul tău și voi modifica inima. Poate inconștient sau poate nu, e o oarecare schimbare de stil. Dar asta nu înseamnă că voi renunța la precedentul. :)

Nia, e ciudat că am simțit înainte. Uneori se întâmplă așa, știi cum sunt coincidențele. Privești parcă într-o parte și vezi: \"iar te uiți în monitorul meu\". La urma urmei, ar putea fi o metaforă.

Codrina, am fotografiat în minte scena aceea dinaintea furtunii, când v-am spus despre poezie și scris, o voi duce cu mine oriunde voi fi. Dar întotdeauna mă voi gândi să mă reîntorc pe malul Dunării, ca la un acasă regăsit la maturitate.

Vă mulțumesc pentru cuvinte, aprecieri și gânduri frumoase.

Ai grijă ce-ți dorești că s-ar putea să se îndeplinească.

Cap 2. Introducerea de texte
2. 3. c. Nu este permisă utilizarea majusculelor pentru cuvinte sau propoziții întregi.

În rest, mult succes și inspirație, vorba ceea.

Deosebită prima strofă a acestui poem, o voi păstra dincolo de straturile adânci ale inimii, pentru noi care \"ducem arborele mai departe fără alte rădăcini\". De cele mai multe ori scriem\" și scriem bine. Cineva îmi spunea că preferă diamantul neșlefuit al poeziei și poate că avea dreptate.
Un semn aici pentru toată lumina zilei tale.

Nici eu nu beau cafea, poate acesta să fie motivul pentru care cred că e prea multă cafea în poemul tău. Frumos finalul, emoționant. Am remarcat imaginea luminii mărunte \"cât să o strângi în pumn când te doare\".

Își vor găsi stăpâni și, până atunci, motanul o să aibă grijă de ei, doar să se mai obișnuiască. Întrebăm și noi de stăpâni buni.

Salutări de la cinci pisoi din Iași. :) Pe noi ne-a adus mama noastră la etajul 4, pe scări, singură și ne-a lăsat la o ușă pe care scria poezie.ro. Sperăm să vă găsiți și voi stăpâni buni și de aici de pe site.

\"Mereu era\" sună dizarmonic, motiv pentru care a renunța la \"era\" nu înseamnă renunțarea la a căuta altă variantă mai puternică. Numai El nu poartă nici o diferență între a vrea și a reuși.

Cam prea scurtă introducerea ca să și rețin ceva, în afară de niște typos: politically correct, Ileana Mălăncioiu.

Nu înțeleg nimic din: \"Cea de a doua, volum de față a fost achiziționat din cauza unui cert respect...\". Și nu numai.

De ce primul vers nu are verb, apoi încarci versurile cu verbe? E un poem mai echilibrat și ascendent. Sunt câteva cuvinte pe care le-aș evita: \"scobindu-și\", \"cotrobăia\", \"priponisem\", \"sfârâiau\", la care aș adăuga \"hohot\".

Nimicul, în Fantasia, nu se va întinde niciodată. Semnele sunt aici, dincolo, înăuntru sau în afara cercurilor. Noi mergem mai departe, cu ele pe degete. Luminile curg în superpozabile contururi. Înțeleg și îți mulțumesc.

\"un idol ciudat ia din palma cerului ce i se oferă apoi se aruncă din adânc. doar așa. mâine o să ne putem înțelege unul pe altul.\"

Cât de ciudat? Semne pe drumurile acelea.

Dana, ochiul tău de tigru... a zărit printre rândurile poemului.

Silvia, există o corolă de minuni, ai remarcat-o, există o derută voită aici în text, literele sunt, însă sunt scrise cu tastatură simpatică. Nu? :)

Vasile, e bine să stai la o parte de genii, gene și geniști. Cam la fel e și cu poemele superbe, geniale și bravo. :)

Vă mulțumesc pentru aprecieri și cuvinte.

Completări: m, a, r, v, r, u, a, r, u, v, c.
:)

La mulți ani, Dana! și tot ce îți dorești tu. Îți mulțumesc pentru culorile cu care mi-ai înseninat mereu anotimpurile. Cu drag.

La mulți ani, Ancuța! Tot binele și multă inspirație poetică.
Felicitări celor care ți-au scris atât de frumos aici.

Darurile prieteniei au apărut pe prima invitație la prima ediție a Virtualiei, în aprilie 2003. Sunt vremuri care nu se uită. Mulțumim. Invitația la Virtualia rămâne valabilă.

Ti-am daruit,
prietene,
aseara,
Calea Lactee.

Stiu,
nu e mult,
sunt un om
simplu.

Dar cate
nu ne vom spune
in drum spre ea!

La mulți ani!

Încă o dată, poezie.ro anulează distanțele pe care buchetul de flori din mâna mea nu le poate acum străbate. Mult succes acolo unde ești și să nu uiți niciodată lacul, codrii și stâlpii care țin orizontul acasă...



La mulți ani, Raluca!

Felicitări vouă, celor care ați scris atât de frumos aici!

Frumos poem, mai ales finalul, interesant.
Bun venit pe poezie.ro și succes!

Felicitări, Oriana, și invitație cu drag la Casa Pogor, în Virtualia VI, pentru lansarea \"Semnelor de trecere.

Un semn pentru \"inexistențele în violet\".
Și \"vameș zborului\" e reușit. Mi-a plăcut ideea poemului tău.

Spre final te pierzi cum se pierde marea în orizont sau Titanicul în adâncul oceanului sau, mai știi, poate aceasta e și ideea. Chiar din titlu remarc o metaforă puternică, aproape apocaliptică, apoi, din \"apele negre\" ale începutului se ivesc \"poveștile\", capete de fotografii în sepia parcă ar pluti spre undeva în care timpul mai este \"la alegere\", undeva în care spațiul se îngustează sau se întoarce pe dos, muzica de fond fiind acel \"imn episcopal\" al unei toamne eterne. Tot acest decor pare \"de epocă\", din epoca poeziei bune pe poezie.ro.