Poe far uma tardi

asa. mi-am facut un ceai din ierburi orientale, cu miere de mai, am baut, m-am calmat :) si revin. (scrisesem un comentariu maaaaaaaare, pe care il pierdusem - ceea ce m-a infuriat la culme!)
ziceam cam asa ceva: ca ma fascineaza priceperea cu care stii sa nu spui lucrurile pana la capat, asa incat sa lasi pe ganduri cititorul, sa il intrigi, sa il derutezi, sa il emotionezi, de sa nu mai stie saracul da unde i se trage emotia! :D. toate astea insa nu si fara a insinua - pe alocuri - cate o voce a \"copilului teribil\", de ex., ceea ce cred eu ca ar constitui in textul de fata expresia \"cineva îmi cere să scriu un poem eu / întorc orele iese că sucesc / mintea verde a lumii\". Numai eu stiu pe unde imi luneca mintea, citind aceste versuri, care par a raspunde cumva altfel si cuminteniei blagiene in privinta \"corolei de minuni a lumii\"!
si, da: ca in niste cabine \"de o singura persoana\" intram in paginile drogante ale poeziilor bune (fara sintagme banale - pentru ca se poate si mia original! -cu \"ingeri\", \"albastru\", \"aripi\" si \"umeri\"? zi, Alma, daca ma ghicit ce ai vrut sa zici!)
altceva: e un aer \"de acasa\", pentru mine, in poezia aceasta :D si nu doar din cauza \"felinei\" (ce amintiiiiiiri!:D), dar mai mult din cauza cuvintelor pe care ma chinui acum sa le ghicesc pe aici, d eparca le-as fi scris eu intr-o fereastra de YM :))).
gata! atat am avut de spus! deocamdata. Pentru ca, vorba lui Vladimir - si a inca stiu eu cui - s-ar putea sa mai revin. fara imbratisari si fara pupici. dar mai atenta la taste, ca mi-a fost si mie o lectie, indiferent cui dedici poezia! :D