Alina Manole

Vă mulțumesc! Sunt copleșită de cuvintele voastre!

Liviu, mă bucur că ți-a plăcut. Voi mai lucra la colaj, desigur că ai dreptate. Sper să mă și pricep :).

Călin, ai remarcat bine ideea, mă bucură semnul tău aici.

Ioana, ai dreptate, voi încerca să modific precum spui.

Silvia, nu am zis, nu, la acea vreme încă mai aveam timp de mine. Și nu-s eu în foto, e un model al artistei Alina Sonea.

Petruț, mulțumesc pentru semnul tău aici, mă bucură mult!

Maria, sunt onorată! Sper să ne reauzim diseară la radio, la emisiunea de poezie.

Angela, mulțumesc! Sunt onorată și mă bucur că ți-a plăcut.

Colajul este mai de mult conceput, de acum 3 ani și l-am publicat aici și acum ca o dedicație pentru cei care, la acele vremuri, mi-au fost călăuze. Este vorba de prietenii de la Radio Lynx București și faptul că zilele acestea se împlinesc 3 ani de când am... inventat, împreună cu ei, emisiunea de poezie \"Casa Poetescu\", emisiune care se derulează în același format și în prezent, emisiune la care au participat mulți autori de pe acest site și la care site-ul poezie.ro a fost amintit la fiecare ediție.

Ioana, cu mulțumiri și bucurie!

Orasul e ca un caine! N-am vazut orasul. Nu mai am ochi pentru altceva cand e vorba de caine sau pisica! :)

Si mie mi-a placut in mod deosebit finalul si caderea in nisipul gandului. Un poem sensibil, desi lumea in si despre care e scris e cu totul altfel.

Pentru cine nu a fost in parcul respectiv din Chisinau, textul este aproape de neinteles. Iata cateva detalii, de la Silvia si din amintirea anului in care am fost - impreuna cu mai multi membri ai site-ului - la un cenaclu de poezie organizat de Silvia acolo.

pman - e piata marii adunari nationale

miresele se fotografiaza la statuia lui Stefan pentru ca sa aiba noroc

politistii nu iti dau voie sa faci poze in parc decat daca esti in grupul miresei

de caine nu stiu nimic, insa sper ca Silvia sa faca un pustiu de bine si sa il adopte.

Cu câta chinul ne străduim noi să scriem despre idei ca acelea pe care autorul acestui poem le surprinde în versuri care, da, sunt o lecție de poezie.
Foarte bun titlul.

Frumos curge, mai ales inceputul, dar si celelalte micropoeme, ca idee si ritm interior, aduc aminte de scrisul maestrului Serban Codrin.
Rar se mai scrie asa. Si bine.

Angela, ai surprins printre randuri, sunt onorata si bucuroasa de prezenta ta aici! Mi-ai inseninat ziua!

Cu ani in urma, am intrebat pe cineva de pe acest site, cum stii ca un poem e bun, si mi-a raspuns ceva de genul: stiu ca e bun daca il citesc si mi se face pielea \"de gaina\". Exact asta am simtit dupa ce am ajuns in finalul textului, ca ma apuca un tremur necontrolat, o lacrima in coltul ochilor si un nod in gat.

Prima strofa e destul de rupta in versuri, sacadat, dar nu prea ai cum sa schimbi, apoi ce mi-a placut in mod deosebit a fost ruptura de planuri din strofa a cincea:

\"parcă îi aud pocnetul în urechi ce iarbă
deasă a crescut sub ferestre
ce greu trec ochii ei prin lentile\"

Ei, bine, aici m-ai prins. Aici ai reusit sa rupi sufletul cititorului. In astfel de momente sta talentul unui scriitor. Sa stie cand si cum arunce lumea peste cap. Cand si cum sa faca miracolul sa fie.

Daca as avea sa carcotesc despre ceva, ar fi titlul pe care il poti schimba, poezia ta nu e deloc ciudata, e un text crescendo care se incheie cu un final simplu, dar de zile mari (ca ziua de azi, prietenii stiu de ce):

\"de fapt
vara zilele sunt lungi
ca umbra unui continent lăbărțat peste sufletul meu
asta am vrut să spun și se putea în doar câteva cuvinte\"

Dar remarc si strofa de mijloc, in care scrii, in stilul tau special, despre apa sub zodia careia te-ai nascut, nu numai ca \"sirena\" pe poezie.ro, dar si ca omul si prietenul apropiat mie, cum sunt onorata ca imi esti de atatia ani de zile.

La multi ani, Silvia!

Petruț, mulțumesc pentru semn. Singurul lucru pe care îl fac în mod conștient, atunci când scriu un text, este să îl fac așa încât cititorul să vrea să îl citeasca până la capăt, precum ai spus. :)

Liviu, mulțumesc pentru gânduri. Eu sunt aici din 2002 și îmi pare rău că nu am venit mai devreme. Mai bine oricând, decât niciodată. :)

Foarte interesant inceputul si pe parcurs niste idei, pacat ca ai presarat manelisme printre ele.

Bineinteles ca deja le-am redus, omis si modificat. Multumesc pentru aprecieri si indrumari. Nu cred ca textele Sylviei Plath sunt mai bune ca ale tale. Nu fi modesta, sper ca iti stii bine valoarea. A, ca n-ai publicat intr-o limba de circulatie mondiala, ca sa fii apreciata si in alte zone... este timp si pentru asta, doar pune-ti in plan.
Inca o data, multumesc!

Exact la acele vremuri m-am gândit și eu, cu faza cu parolele, pe drept cuvânt că a avut dreptate cu ce a zis :)), aveai nivel -10 :)). Și eu aș renunța la strofa aceea, ai dreptate. Au fost vremuri de care nu îmi pare rău, aș vrea să mai fie așa dar știm că nu se vor mai întoarce niciodată. Timpul pentru ele pur și simplu a trecut. Să ne bucurăm că am avut parte de ele și să mulțumim cui trebuie pentru!
Lui Radu. :)

La Curmatura, cota e 1500 :). Cota 2000 e la Sinaia. Nu imi aminti de ... lucruri sfinte! :).

Ce cabană e la cota 2000 în Piatra Craiului, că nu îmi amintesc să fie vreuna.

Mi-a plăcut finalul. Nu te lua după dl. Moga, el scrie cu bikini :).

Remarc în special partea a doua a textului, de la: \"uite cum se adună lucruri și lucruri\", de acolo poemul începe să fie valoros, \"dureros de valoros\", bun de pus \"în ramă\", așa cum este el, nu numai \"umbra-i\". Rareori mă mai impresionează ceva pe lumea asta precum finalul textului, o Trecere în ambele sensuri, prin \"pereții albi\", de un alb-transparent, prin care se poate citi Totul.

Asteptam sa scrie cineva aici primul comentariu, sunt sigura ca exista cinefili cineapti printre cei mai multi dintre noi.

Pe scurt, despre Brokeback mountain, 2005. Nu ca m-ar fi impresionat pana la lacrimi.

Oscar parca pentru cea mai buna regie si ecranizare. Bine jucat, dar oarecum plictisitor si nu neaparat previzibil. Unul dintre tipi, cel care a jucat si in Donnie Darko, e perfect si natural, dar parca prea perfect, prea americaneste, prea prea, si are doar 25 ani. Actiunea filmului se petrece intre doi cowboy homosexuali, care se intalnesc intr-o vara, tineri, angajati la o turma de oi, pe munte. Celalalt tip are logodnica, urmeaza sa se insoare cu ea. Prietenia lor (iubirea lor), insa, continua, ani de zile, intre timp, au copii mari, intre timp, unul din ei divorteaza, iar celalalt se ocupa cu afaceri murdare si e ucis. Ca si personaje, par desprinse din real. Totul pare real, foarte bine ecranizat. Merita vazut daca nu iti e scarba de scenele aproape erotice (oricum nu se vede mai nimic), iar filmul e aproape tragic. Poate pentru ca noi suntem obisnuiti cu o relatie heterosexuala, dar probabil ca exista dragoste si durere din dragoste si homosexuala. Aici e sfasietor filmul, si pentru ca reuseste sa te transpuna in locul caracterelor, psihologic vorbind. Un film pe care il recomand de vazut, pentru regie, pentru imagine, pentru jocul comparativ al celor doua personaje - personalitati total diferite, in viata lor de zi cu zi. Desi de acelasi gen, e valabila si aici, parca mai mult ca oriunde, atractia contrariilor.

Felicitări! Este cea mai frumoasă copertă pe care am văzut-o până acum în viața mea!! Și un titlu interesant... iar ambele se potrivesc perfect pentru un volum în proză!
Sunt curioasă cât a costat tiparul și ce presupun condițiile grafice excelente și hârtia specială.

Mult succes la lansarea volumului!