Alina Manole

Da, sfarsitul e si sfarsitul unei etape in intelegerea lumii, a celei reale [intr-o noapte de decemvrie spunand gata unei iubiri platonice de aproape cinci ani] si a celei virtuale [de la un timp stateam pe \'mud\', erau la moda candva jocurile astea pe calculator, eu aici, EL acolo, parteneri de \'mud\' virtual :)... intr-o dimineata, EL, cu nu mai stiu ce comanda, \'furase\' pentru mine o bratara de piele de la Vagabond...eh, valora nu stiu cate puncte sau era magica...a ramas senzatia ciudata ca bratara aceea m-ar pazi de alte iubiri :) sau poate mi-ar purta noroc...].
Tu ai citit-o de doua ori, eu am scris-o acum vreo doi ani...

Superba poezia ta, o stea de pe cerul atrial al inimii mele.

Da, poezia incepe cu ultimul catren, inainte de ea sunt doar gandurile mele...

Si dialogul, neimaginar, cu o sora neimaginat de super.
Va multumesc.

Super, felicitari! Ai grija, risc maxim :)

Am ales să te port
în suflet,
cu riscul să mi te strecori
peste tot.

Acum inteleg de ce uneori pasii mei se topeau in asfalt, alteori pur si simplu stiam drumul, fara harta [ca am pierdut-o undeva pe Oxford Street :)]...
Ei au gresit anul.
Important ca am fost amandoi, candva, in acelasi mileniu :).

Cu inima pe dreapta e situs inversus, da. Cu volanul pe dreapta e UK.
Si totul s-a intamplat asta vara...in UK :).

Da, s-a intamplat...intr-o vara :). Acum e toamna, iarna, gradele Celsius sunt din ce in ce spre minus. Spuneam candva ca iubirea care tinde spre minus infinit este iubirea neimpartasita.
Si tot iubire este.

Iti multumesc... bizara sau nu, senzatia de \'acelasi\' persista. Nu de \'jumatate\', ci de \'intreg\', un fel de 2 in 1 :)).

Bizara este, poate mai mult, notiunea de \'Celalalt\' existenta numai in mintea mea. Conform teoriei ca sufletul e localizat undeva in mintea noastra. Sau poate numai intr-a mea.

Ori yoga este la fel de complicata ca explicatia mea ;), ori explicatia mea e la fel de simpla ca un exercitiu yoga.
Imi spui?

Dragii mei,

Va multumesc din suflet pentru parerile voastre.
Cuvintele de mai sus incercau sa exprime senzatia pe care am avut-o cand ningea, nu peste mine, ci \"prin\" imaginea mea formata in oglinda geamului, noaptea, sursa de lumina fiind in interior. O senzatie ciudata, ca eu sunt acolo si fulgii de zapada trec prin mine, numai ca si eu, si ei ramanem la fel, ei nu se topesc lovindu-se de mine, ci merg mai departe, sa se astearna pe altceva, pe altcineva, pentru ca pe imaginea mea pur si simplu nu se poate asterne nici macar vremea...
OK, ideea este sa priviti pe geam, la o oarecare departare de el, intr-o noapte de iarna, dintr-o incapere in care sa fie lumina aprinsa. Si sa ninga, conditie obligatorie. Sa incercati sa priviti numai imaginea care se formeaza dincolo de geam, sa va lasati in voia gandului bun. Sa incercati sa va transpuneti sufletul, gandul, in imaginea din oglinda.

Ati simtit cum fulgii de zapada doar trec prin voi?

Imi zicea nu mai stiu cine [sa nu spun ca de fapt imi zicea maica-mea acasa :)],
mai scrie si tu de rau la Nexus, nu numai
de bine, pai de unde de rau, cand e de rau, scriu, cand nu, nu, si se zice
ca trebuie sa iti asculti parintii, atunci ia sa vad eu ce sa scriu de rraauu, uite,
e interesant ce impresie imi lasa poeziile tale, inceputul ma fascineaza sau nu ma fascineaza, [vorba cuiva - si tot stiu a cui vorba, dar nu spun - cine mai sta sa analizeze inceputurile?...], citesc mai departe si imi dai senzatia ca se va intampla ceva extraordinar cu sfarsitul, un fel de crescendo al mintii [Pentru calota polara era o noapte ca oricare alta], care imi paralizeaza, ca un venin benefic, partea aceea din noi care e localizata undeva in creier si care se numeste suflet.

...Calatorii vin numai cu bani potriviti
Noi asteptam sa primim in sfirsit restul..

Mi-am lasat [asa cum iti lasi felia cea mai buna de tort, pe mai tarziu] pentru drumul spre casa.

Superb, superb spus:

...Calatorii vin numai cu bani potriviti
Noi asteptam sa primim in sfirsit restul...

Poeziile nu sunt scrise niciodata numai de amorul artei, doar proza mi s-a spus ca se poate scrie asa. Nu stiu de ce cred ca poeziile sunt ca oamenii, ori vin si pleaca, ori, cand raman, iti dai seama cat de mult seamana cu cei care le-au scris.
Sa nu te dai niciodata cu capul de pereti, indiferent ce ti se intampla, ce si cine este sau nu mai este in jurul tau. E viata, atat. Important e sa mergi mai departe si, cum imi spunea colega-mea, intr-un drum spre Cluj, candva, in toamna, sa iei aminte de la copaci si sa poti imbatrani la fel de frumos ca ei.

Si chiar daca, undeva, cineva, ti-a \'ras\' o strofa dintr-o poezie, din banalul motiv ca \'nu suna bine\' sau ti-a spus inceputul nu e ok sau schimba finalul... poate acel cineva a simtit ca e mai bine asa, nu pentru acum, ci pentru atunci. Atunci, intr-un viitor, cand si tu, cu liniste in sufletul mai inteleptit, ii vei da dreptate.
Totul se misca si, pentru ca nu se misca \'din nimic\', trebuie facut sa se miste. Iti inteleg perfect durerea care a determinat o astfel de poezie. Poezie care, pentru tine, este ca o icoana. Daca te-ai uitat bine la icoane, ele se transforma in timp. Noi le dam viata. Le facem sa planga sau sa zambeasca. Le modelam dupa chipul si asemanarea noastra. Fa in asa fel incat icoana ta, oricare ar fi, oriunde, sa poata zambi.

Da, cumpar numai paine de 5 mii, ca e aici aproape de pescarus si e si buna, o sa vezi ce buna e cand vii.
Cand vii?
Te mai gandesti tu, ma mai gandesc si eu :).

M-am mai gandit. Nimeni nu e nevinovat. Nimeni nu e vinovat. E viata. La fel cu o seara de luni poate fi normala sau nu, apoi normalul e cum ni se pare noua ca e normal, si nimic deosebitul la fel. Iti inteleg durerea. Sincer, m-am uitat la stiri si nu m-a mai impresionat nimic. Am ascultat mai departe Joan Baez. Bogdan din CA nu mi-a mai scris demult.

Fa asa fel incat nici o zi sa nu iti fie la fel...

Mie imi place Silva :).
E buna, prima parte imi place rau de tot!

Insul de rand :)

Pai, Aleks, il bagi la apa pe Arhimede daca vine, ce zici? Sau trimite-l la mine, ca aici apa se opreste si ziua si noaptea, numai bine sa il pot trisa cum vreau eu:)

Si, Nexus, am realizat ca ai fost in gandul si din episodul pilot :), si in cel din episodul urmator :). Si ajung acasa, seara, ai mei, ce ai mai facut azi? ce sa fac? ai citit Repartitia lui Nexus? dar Tradarea...? n-ai citit Tradarea inca? Si uite asa decurg discutiile cu ai mei, dupa o zi de munca :).

Doamne, Nexus dragul meu, nu pot sa imi dezlipesc ochii de pe poezie, ochi de licurici in sticla de asta primavara
\'pe cei mici in tabara
pe batrini in statiune
si pe cei buni de munca in concediu\'
inteleg de ce anul asta ni s-a dat concediu si pe luna septembrie :)

Cine e Vi-NO-VAT ca scrii atat de bine? :)

Dovira,

\'piriiasul\' nu imi susura deloc, gaseste alta forma de apa in natura,

\'perleaza drumul\' suna prea dur

\'causul\' cui? desi primitor...

dezveleste-ti sufletul de tristetea lacrimii, invers miscarea mi se pare banala...

\'mari calde...\', nu, fara \'calde\', painea de azi de 5 mii era calda

Altfel, vad umbra unei stele iluminand ochiul ploii..

Fie urmatoarele
Ganduri de ieri si de azi :)

Sa visezi un ecran pe care scrie mare ShadowX
si sa crezi in vis ca tu esti cuvintele lui
dinlauntru

Sa-i dai telefon...faranumero la capatul lumii
pentru simplul motiv ca ti-e dor

Sa ai senzatia ca dovira este atat de aproape
incat o prinzi de mana si poti merge mai departe

Sa te intrebi daca neisa a ajuns la concertul de sambata
daca fotografia cu lapis lazuli mai este in album
sau daca azi bubumego online,

Sa te uiti la fotografiile cu Bea3x secunda adrian
si nexus din stanga
sa iti aduci aminte ca prima discutie pe chat a fost cu mirart...

Sa vezi frunzele intrate in trotuar
de parca asfaltul pus ieri ar fi fost invartit
mai intai cu toamna
[to be continued :)]

Da, buna poezia, raman insa la parerea dintai, ca e mai buna Pravalia..., desi scrisa din resturi de inspiratie.

Si btw, nu toate venele ajung la inima :).
Dar e super ideea, nemuritorule cu ziua.}{