Alina Manole

Ortega, iti multumesc pentru vizita, oricare ar fi numarul ei, dar btw, stii care sunt cele 70 de lucruri pe care stie sa le faca o blonda? 69 si cartofi prajiti. Tot fara suparare. :D

Michel, iti multumesc pentru aprecieri.

Trandafiras, auzi din vers cum se fragmenteaza primavara? Asa cum se imprastie infinitul a doua iubiri paralele.

GAP, vad eu cum iti ies penele printre buze si toti cred ca am mancat un inger? Acum vrei sa imi mananci ciresele din urechi?

Moebius, eu sunt piatra din varful unghiului...;).

Miradorul, daca poemul meu ti-a revelat toata profunzimea primaverii asteia, cu toate tristetile ei...ma umflu in penele alea de care povestea GAP...

Pia, ai avut dreptate cand mi-ai spus ca scriem mai bine daca avem o tema impusa.

Tao, iti multumim si te asteptam la Cenaclul de la Iasi, din aprilie.

Miradorul, iti multumesc, voi tine cont intotdeauna de observatiile tale. Chiar daca textele postate pe site nu le vei vedea corectate, sa stii ca in caietul meu cu coperti verzi, sunt facute corectarile.

Trandafiras, ultima strofa se refera in mod deosebit la romanul de exceptie al lui Saramago, \'Toate numele\'.

Neverosimil... nu suna rau deloc poezia ta!

Ti-as da o stea de incurajare a unui posibil destin.

Bun, foarte bun! Ai descris perfect halucinoza!
Ai surprins perfect amanuntele lumii asteia...
Asa e, Veve...

Acum am vazut comentariul lui Pan.

Si Pan are intotdeauna dreptate.

Draga Felix,

Editorul are dreptate.
\'Cum din mine rasadeste un copac.\' nu suna romaneste. Verbul \'a rasadi\' implica intrebarea \'cine?\' sau \'ce?\', deci este un verb intotdeauna tranzitiv si nu intranzitiv.
Tu poti fi pamant - am inteles imaginea Copacului - dar in cazul acesta valabil este verbul \'A RASARI\'.

Si, Felix, citeste-ti te rog posta zilele astea. Ne intalnim sambata sau duminica pentru a discuta in amanunt despre cenaclul de pe 4 aprilie, de la Casa Pogor. Si probabil ca vom merge si la teatru.

Poti incerca a scrie oricat de mic,
insa poeziile tale
nu au cum sa-mi dispara
din vedere.

Pentru ca sunt superbe!

Asa este, suntem captivi imaginatiei noastre, aflata intr-o miscare browniana in matricea Timpului.

Am mai scris un comentariu la poezia asta, stii tu cand ;). Re:invie-l, te rog.

mae ;)

Daca nu: superb. Daca e marti, avem voie sa calatorim in picioare. Pe cercuri, pe ceruri.

Nu stiu ce a fost ieri, lunea in repetitii, citesc la Radu, repetitii de suflet, citesc la tine, repetitii de zerocinci una la sa uit cadou...ii scriam cuiva de departe, ma surprindeam repetand involuntar cuvinte, randuri.

Nu mai deschid nici o paranteza, iti spun clar, e super
super
super. Ma repet.
Si ce?

Hai sa iti spun ca imi place cum fugiti voi pe drumul de fier de langa nori...

Frumos...

Draga Mirador, care sunt conditiile pentru \'Grupaje de poezie\'?

Aproape perfect.

In vremea aceea,
geometria pe care o invatam
era doar despre spatiile neeuclidiene
ale iubirii sferice
prin care - mi-ai spus atunci -,
vidul inimilor
se umple de flori.

Tu nici nu banuiesti
cat de mult mi-a placut
casa ta din rai,
chiar si asa,
facuta din resturi de stele
ramase de la Marea Imprastiere
a lui Dumnezeu
printre noi,
printre cuvintele tale,
superbe cuvinte.

Tu nici nu banuiesti
cat de mult mi-a placut
poemul tau.

Pia, iti multumesc... mereu atenta la ce scriu....
Noi suntem razboiul. Noi suntem toate. Pentru ca suntem in tot si in toate.

Celsius: m-a inspirat poezia ta, \'Dar de razboi\'. Daca n-as fi citit-o, nu as fi meditat niciodata la tema data de Andrei si Radu. Eu nu cred in razboi, nu cred in rau si nici in bine. Exista doar Viata.
Candva, imi citea un prieten, dar cred ca ti-am mai spus: \'Moartea nu exista./ Existam numai noi/ care astazi suntem,/ iar maine nu mai suntem.\'

Ioane, iti multumesc si te mai astept pe la textele mele. :)

Celsius dragul meu, la mate n-am facut meditatie niciodata, s-a considerat ca nu am nevoie pentru ca oricum nu se va \'prinde\' mai mult de mine...;) Despre Fermat am citit in alte tari, mai indepartate... Si ce pot sa iti spun: da-ti si tu in google ;).

Florian, da, poemul meu este un poem matematic pentru ca sentimentele nu pot exista inaintea ratiunii... sau cel putin sentimentele mele.
Iubirea are cifrele ei: cifre magice. Sunt numerele karmice, de fapt.
Fara ele, ne-ar fi mai bine...
Dar am fi Dumnezeu.
Abia atunci, toate propozitiile ar incepe cu numele lui. Si al Lui.

Opaque, suntem inconjurati de cifre, iubim cifre si in cifre.
Asta inseamna ca iubim cifrat.
Dar acesta nu este un raspuns.

Textul, de fapt, este simplist. Iubirea mea se demonstreaza cu toate teoremele si corolarele enumerate si are la baza principiile de care v-am spus. Ii povesteam cuiva de aici [lui faranumero] ca am stat in dubiu daca sa aleg principiul I sau principiul al II-lea.
Cat despre celelalte principii...

Cu drag.

As vrea, prietene, sa imi permiti sa citim cateva din poeziile tale la Cenaclul de la Iasi.

Iti multumim.
Cu drag.

GAP: Vielen Dank. Suna bine. Cum ar arata un intreg volum cu loguri din chat? :)

Inzahous: Pai nu trebuia sa te\'nervezi, ca il rugasem eu sa posteze ce scria in chat...si cred ca suna destul de bine.