Creșteau aceleași ploi

sapai in parfum sticla goala
un abur alcool infinit rafinat
il cautai, il cerseai ne-ncetat
un dor transparent in betia ovala

nu se cocea in forja de cristal
un ax trageai prin plin si nu prin gol
in ceturi inspirate de la pol
mereu se innoda un cerc oval

cat sa incapa si pe care cale,
prin gatul stramt al sticlei de parfum,
prin cercurile bete, spatii goale?

si nu sufla in colbul de pe drum!
patratul da-l de-a dura prin ovale
pana cand miezul nu se face scrum!

ioana

nu suflu colbul din drum în urma pasului
umbrei îi las oasele transparente iluzii
realul nu
există:
mișcări browniene de sentimente echilibre
instabile demonstrații la teoremele lui
Fermat al zăpezii principiu și celelalte principii ale noastre
sisteme de referință
cercuri concentrice spiralice
telurice mutații punctiforme
între nenumitele sentimente și
genele străinului

în ventriculi
există
poezie

altundeva
cine continuă?

Frumos Alina... simplu si expresiv.

altundeva
neintamplate iubiri imbraca apusul alb-caprui
rochiile tale imi fosnesc prin nordul viselor
imi fulgera in sange

Dumnezeu trage lintoliul de nori
ne pregateste ploaia
numai eu orb intind mainile inainte
nestiind ca o sa-mi spele amintirile
cuvintele
tacerile
umbra

sunt 2004 ani de asteptare
in care nu am invatat sa merg mai departe
dar maine

...dar maine imi va pune clopot de gala
din tafta cu intarsii de lut
si o maneca larga
ambigua jale
am uitat
nu am vrut
nu am vrut
ascult, deja, un peisaj alb-negru
dangan scobit intr-un cub circumscris
si un guler inalt-circular
n-am uitat
nu am vrut
dar am scris
as recunoaste fara sa cunosc
inca mi-e teama inca ma mai doare
de fara iernii-toamnei-prima-verii
un clopot sa imbrac
fara culoare

m-a apasat cu degetul in piept
treci la perete
si spatele drept!!!

si-atunci o aripa mi-am scris
si-am locuit un patrat circumscis

acum, un clopot de lut am sticlit
alb-negru...

gonesc și eu , cu ploaia, spre găurile negre...poate, spre alte dimensiuni...

carte de oaspeti: (100) :-)
rostind
șapte din șapte
din ce în ce mai aspru
ni se vedeau iubirile

Servus!

merg de la o vreme pe vârfurile ceasului mare
încă un mit îmi locuiește călcâiul achile
e un fel de pasăre cu aripi
azi
ascultă
incertele ploi
cum înfrunzitul alb
crește simetric pe lună

transparența e formă de existență iubirii nu doar conjunctivul între noi aripi demodate de suflet fără suflet în poezie lasă cercul înscrie un cub rămân vârfurile afară poți călca mai departe pe noapte

pe sticla ceasului
cartilaginos
îmi rămâne umbra

mâine va avea alte degete

un periplu complex in lumea eterica: \"cerul se scurgea galben\", \"cresteau aceleasi ploi\" tratat cu o simplitate binevenita.
Chintesenta universului este revelatoare:\"ieșirea de siguranță dădea mereu spre centrul pământului doar apele curgeau mai departe\". Mi-a placut mult.
Spor la scris

Cory

...si pe fiecare se va odihni un pahar
un foc si o sabie
si la capatul fiecaruia
un nod
se va innoda
de argint
primit dintr-o tara exotica fara de nume
un fotoliu din frisca pe fiecare
amprenta
si o ghicitoare nedezlegata
sa ne tina de cald in digestii
ce sa fac?
sa zic da?
sa zic nu?
sa nu mai zic
ce pot sa tac
cu fiecare tac una din cate zece
si de nimic nu ma mir

sa zic da?

De mult sunt suparata ca va susotiti prin subsoluri: Alma stie! De ce m-as uita la voi prin gaura pentru cheie? Daca tot e la vedere, oricum, eu zic sa va publicati dialogurile poetice asa incat sa le vada toata lumea! Multumesc pentru intelegere! :)

\"...prin gropi, și prin vreme\"
\"ploua infernal, și noi ne iubeam...
prin mansarde- în luna lui marte
pereții odăii erau/ neliniștiți, sub desene de cretă/
sufletele noastre dansau... nevăzute-ntr-o lume concretă\"
dacă poate cineva să sădească aici și glasul lui Nicu Alifantis...

..o mana decorata cu un sirag de cuvinte, rasucite de sapte ori sapte..
iti daruiesc o pictura, Alma.

Dialogurile noastre sunt publicate sub formă de comentarii, iar comentariile pot fi citite de toată lumea.
Sau n-am înțeles eu la ce te refereai?

Ai inteles prea bine, la ce ma refer: ti-am spus nu o data ca imi par foarte reusite poeziile tale spontane, in care uiti de consacratele tale licente poetice :). Ei, dar cum aveai sa nu-mi faci publicitate o data in plus, atragand atentia in mod deosebit cu \" multindragitele\" de catre mine semne >>> ? Sa-ti multumesc? :)

Mulțumește-mi, Silvia, dar pe ym. Cât despre poemele comentarii, mă voi mai gândi. Ideea e că ordinea lor are un fir logic. :)

\"ochiul ne era din ce in ce mai aspru\" chiar daca ne cresteau aripile precum iluziile unor balauri din care s-au infruptat fastasmele preamaririi sau poate ca dorinta de glorie desarta zvacnea din amara desertaciune...

ieșirea de siguranță dădea mereu
spre centrul pământului

Cu placere parcurg poeziile tale cerebrale, aspir amanuntele si sapte din sapte mistere dezleg...
Aici - cu Jules Verne inainte - apele curg in jos si oamenii merg in sus(proverb chinez). Sau invers - e mai tragic.

avem destul spațiu
s-ă-n-u-n-e-m-a-i-j-u-c-ă-m

pe luna
cu majuscule
locuiri în oricare dintre
noi experimentăm subliminal
discursul neted cu pete celeste
des ochiul ne privește copilul de umbră
des cântecul circumscrie cuburi în cerc sau
invers ținem de mâini pătrate pe atâtea cosmogonii
va trebui aici să mă întorc așa încât să fie
un spațiu perfect în care tu să poți sări
numai eu nu pot numele meu este
unitatea de măsură pentru
există un_X fără spam
azi ar putea fi
un
mâine
fără duble

Mărturisesc că am citit, mai întâi, din pură curiozitate, incitată puțin de comentariul tău. Pâna și tata e de acord cu tine...Eu nu!Eu cred ca nu e nici de atelier textul ăla.
La tine, ca să fiu măcar acum serioasă, descopăr o voce foarte bine timbrată. Surprinde nu neapărat forța imaginii, ci capacitatea sa de a se insinua. E genul de poezie pe care o ții minte aproape fără să vrei.