Alin Pop

din picior de plai și gură de rai măre se făcură c-un picior... în gură

Am de-o vreme-o mică muză Ce tot șade la peluză Buburuză ce se-amuză Și-mi zâmbește de sub bluză Îmi tot picură-n pahar Vorbe dulci mărgăritar, Lacrimă de chihlimbar, La povești sa le dau

plutește și zboară sus femeia suav opus de ce e suplă comoară? ea e cea ușoară

sub cerul alb și stilizat zâmbesc planare liniști de munte snob îndepărtat ce-n somn divide miriști senin o stâncă înspre est se-apleacă peste hăuri rememorând destinul fest în sufletu-i cu

Soarele a căzut atât de repede pe acoperișurile de peste drum în ziua aia, că nu m-ar fi mirat să mai sară înapoi de câteva ori ca o minge mare portocalie. Dar nu, nimic miraculos nu se poate

zidul s-a mișcat imperceptibil unind mâinile pentru o clipă firesc Înainte este unul înalt și subțire; darurile, zice el, așteaptă dincolo, dar cuvântul e o poartă ferecată. El vorbește ca și cum

ochiul pipăie gând întoarsă disecție a exteriorului autopsie antumă irelevant, mut, incalificabil real

inspirată din poezia Fără votcă de Ioana Camelia Popa [Camica] tainică măsura nopții cerne umbre sidefii ramuri din lumina sorții țes sub frunte insomnii un taifas de șoapte ține ochii

warning: beta version, please don not install on systems that stores (or has access to) senzitive information florile m-au privit triste și ample templu de gânduri galbene sărbătoarea

te pândesc felin pitit după o cută a covorului lăsată de gânduri verzi grăbite piersici coapte rostogolite peste tot vorbele umblă prin noi cu urme vagi atent sunt gata de salt îmi reglez

replică (puțin toporistă) la poezia \"În fiecare dimineață trecea\" de Camelia Petre [cpetre] miez de fluture vitrină transparențe timpurii temeri în trecere lină trup fugar, tu n-ai să-mi

Contrast poezia-i vie artă e, nu sport dar poeta știe, după ea ești mort Conflict între generații spui că tinerii au plină mintea cu prostii, sunt zmei care-i singura lor

chitările de ceară ale evului meu cu lacrimi nefiresc de albastre au pornit în bejenie pe o punte demult sfărâmată. ei ne-au promis mese înalte cu gutui și sfeșnice de argint iar noi am

mi-am pus kimono pe cuvinte ziua cea mare, azi kumite timpul este o născocire, o scuză a absurdului logica și devenirea sunt celași lucru, universul determinist este visul unui lanț inspir,

si azi bem poezie ca nebunii cu rime oarbe ce ne strâng din haos cuvintele ne leagă strâmb pe funii în dans obscen cu mineral adaos metafore de pluș zac derizorii trăire înrămată-n

curg copii din cer cristalini ca o revărsare de cioburi intră soarele printre muchii în delir de culori și reflexii multiple zornăitul lor pătrunzător mi s-a insinuat sub joben, pe sub

așezat translucid în centrul unui gând ovoidal cristal curgător privind în lună cu un ochi lung ca o agonie ca sunetul îndepărtat de lup în iarnă îți calc încet neștiut și exact urma pe

m-am întrebat mereu dacă vântul îți tulbură pletele sau invers tu veneai așa, din când în când cumva strecurată printre două fericiri cum sunt cuvintele cu două sensuri fluturându-ți

s-au strecurat stafii într-un poem subtil și bântuie agale cu gesturi circumstantiale de recviem ci spune drept iubitul meu boem de ce această anemie cuprinsă de paronimie ca un