Bejenie

ultima ta strofa mi-a adus aminte de calatoria mea din http://www.poezie.ro/index.php/poetry/96657/index.html
desi poeziile noastre nu au aceeasi tema... sau poate ca da?
astept parerea ta si apoi iti spun la ce ma gandesc eu in legatura cu \"Bejenie\". batem palma?

am facut analogia cu poezia mea pentru ca mi s-a parut ca tu mergi in rai:
\"ei ne-au promis mese înalte
cu gutui
și sfeșnice de argint\"

\"chitările de ceară ale evului meu\" - impietrirea clipei. \"ceara\" - simbol sacru

am vazut si imbinarea naturii cu elemente muzicale, fapt care m-a dus cu gandul la o alunecare usoara spre drumul catre nicaieri.
\"nisipul luării-aminte\" este ceea ce spuneam dincolo si anume ca in astfel de momente poti sa iti vezi viata toata.

cu greu mă abțin să nu sar în sus de bucurie :))
ai identificat incredibil de exact fiecare element pe care l-ai specificat. dar ceea ce m-a surprins cu adevărat este că ai intuit atât de adânc ce era cu nisipul luării-aminte :))
însă mai e un sens, oarecum paralel în toată povestea asta cu simț de orientare turistică :))

da, ma gandeam la asta... de fapt ma gandeam ca pe langa cele doua variante este o alta - si anume ceea ce traiesti tu in subconstient in fiecare zi... de care iti dai seama sau nu, greu de descifrat pt noi. nu stiam nici eu pe care cale sa o iau :)
ma bucur si eu de bucuria ta ;);)

Ma bucur pentru tine, Alin :)Ti-e rasplatita rabdarea...si asta e doar inceputul...:)

misterul are farmecul lui, dar până la urmă, o explicație folosește și ea, îți dă forța pentru următorul mister. deci vin și eu, în replică, cu ea.

în reacția noastră la șocul realității, obișnuim să ne plasăm sacrul intr-o dimensiune a timpului trecut și într-un spațiu foarte personal. reacția acuzatoare (ei ne-au promis) vine firesc în urma deziluziei în fața realității percepută prin contrast seacă, monotonă, repetitivă. aici, ramâne mereu viu acest semn de întrebare(noi am văzut..) am văzut cu adevărat semnele și sensul la un moment dat, sau a fost doar o iluzie indusă? deznodământul, în urma golirii de formă (muzicală) este momentul cunoașterii, momentul adevărului. dar de aici încă mai e un pas de făcut. aici e cel mai mare secret. cuvintele nu mai fac față, și uneori un non-sens ajută la blocarea minții pentru accesul către o percepție supramentală. ceara - văzută ca însăși substanța intimă a sensibilității personale ajunge a fi nonpersonală. ideea poate fi percepută ca un cinism extrem, sau ca o renunțare totală. dar mai există ceva... pentru a fi tot, trebuie să restitui tot, chiar și ceea ce la un moment dat îți apare ca fiind tu însuți.