Alin Farcas

Cum o fi ca-ntr-o zi când ești ca și cum n-ai fi, să mergi unde n-ai mai fost, să știi totul pe de rost, să te-ntorci d-unde-ai plecat ca-ntr-un loc nicicând umblat, `poi să scrii ca și

În zilele ce urmează, plouă. Doi, chiar trei nori s-au tras cortină pe soare, Aduși de-un curent pe-o discuție călare. Plouă… Și-un fulger ori două. Vreme răzbunată apoi, răcoare, Umezeală în

Stați oleac`... mi-oi pripăși fizicosu` pe scaun... Tastatura-mi zâmbește... ca și cum... ca și când... Gâdilată-i de burice să... ”Vis Accedând!”... `i-o tastă nouă, montată a mano, de

Într-o piață alandală, dintr-un colțișor de țară, pe-o tarabă mai dosită, lâng-o țață adormită, stau, de toate fiind acrite, două verze brux-elite. Zac așa, ca două verze, nici dormite, dar

Azi vreau să călăresc un nor, Să fiu... așa... noreador; Îmi vâr `cei pinteni în călcâie Și vă salut, din pălărie. Azi mânc jăratec din ice-bucket, Bag într-a-ntâia, scuip un „Fuck

N-am vremi să stau, să plec urechea La interesul național, Halesc pământ, mușcat de strechea Interesului personal. Mi-s plămădit, bânguie unii, Din zeci mixturi caragialești. Am supt și io,

Din... ce parte să-ncep?! Aceasta-i întrebarea. Iar... cât privește abordarea... Sper să reușesc să mă pricep. Din femeie vin toate, Bărbate. Din ea curge izvorul tămăduirii... Din ea

Povestind din altă viață, Praf în nas, de cretaceu, Vă dezvălui istorioară Din îndepărtat liceu: Era-n ora de română, C-un magistru nașparliu, Care-un cinci schița din rână După mulți de

Se cam uita chiorâș ograda La dânsul... și nu-i prea plăcea; Simțea că-l cam așteaptă strada Și-un șut în fund... s-ajungă-n ea. Cu burta plină de mâncare Și-o lene premium, ce-l căznea, Se

Ședea Mutu-n casă și se șlefuia… A lui Consuelo la shopping era… Și tot șlefuind dânsul la briliant, Lovi mâna dreaptă de un demachiant. Lăsă briliantul să se hodinească, Adică să cază în

Pisicuță pis-pis-pis, Te-am visat azi noapte-n vis… Te spălai, te pieptănai, În femeie te-mbrăcai Și-apoi, folosind ocheade, Recitai mute șarade. Io-l jucam nițel pe prostu, Ca să-ți

Povestea pe care-o citiți Nu-i, zău, vreo născoceală. Și vă invit s-o răsfoiți Petală cu petală... Trăia odată, pe Pământ, Făptură nestemată... Născută fiind din aprig Vânt Și-o Mare

Îmi pare rău… ca naiba-mi pare, Că nu l-am cunoscut pe Mile! “- Salut… Fărcaș.” “- Cărpenișan.” Să-mi scrie-n cartea vieții, file. Da` parcă și lui i-a părut La fel, de cumva nu mai tare… “-

Stătea în mediul lui de făt, În burta mă-sii ce-l ținea, Privind de-acol` departe hăt, La viața ce de-abia-ncepea. "Dați cât vă lasă inimioara! (se auzi o voce groasă) Să nu-mi tremure

Noi, oamenii, ajunge-vom niciodat` să ne cunoaștem... să ne pătrundem prea bine... În schimb, vai, oamenii... ne permitem, dintr-o crasă inconștiență, ca, de multe ori, să ne plictisim

Draga de Luna, Nu-i e totuna, chiar de-i ea... Luna, Să stea de veghe pe tot ce vede Și ce nu vede. Dar iaca stă... nu ezită. I-a zis cel Soare, Before culcare, Că nu e alta... martoră-i

Dragul meu, îți scriu misivă Ca din timpuri de arhivă, Să te-nvit, precum apare, Pân la păsăricazare. O să-ncep mai light, și-oi spune, Una, două, sau trei glume, Cum că noi am trăi

Trezit dimimultpreadevreme Măcar ca să zici c-ai dormit, Din mult prea pufoasele perne, Io walk, da am pas moonwalkit. Mă trag după mine în baie, Îmi urc cei doi ochi în oglindă, Apoi îmi fac

Într-o lume firească, plină ochi de magie, Cât să curgă pe toți... și să-mi toarne și mie, Mergea pe-o potecă, recent asfaltată De-un meteor ce-apoi se stingea într-o baltă, Un flăcău... drept ca