Poezie
Mea vulva
1 min lectură·
Mediu
Povestind din altă viață,
Praf în nas, de cretaceu,
Vă dezvălui istorioară
Din îndepărtat liceu:
Era-n ora de română,
C-un magistru nașparliu,
Care-un cinci schița din rână
După mulți de “vai” și-un “chiu”.
Doar ce se târâse-n clasă
Poftisind a ne-asculta,
De Coșbuc, cea “Mânioasă”
Avut-am a prepara.
Toți cam văruisem bancă,
Þineam dește-ncrucișate…
Profu-alese ardeleancă,
Fix pe “Miss Sexualitate”!
O gazelă bălăioară,
De un metru șapteșpatru
Ce, plutind spre tăblicioară,
Năștea-n mine cel bărbatu!
Eram sotto… nu-nvățase,
Nici că mintea-o ajuta;
Poate doar buzici cărnoase…
Băi…
Cum-necum, se descurca!
Sprijini fata catedra
Și-ncercând să-și ceară scuze,
Susură un “Mea vulva!”
Prin iubibilele-i buze.
Râs-am toți de prostovană,
- doi erau să se înece -
Neștiind că diafană
Împușcase înc-un zece!
…
Auzit-am de curându
Cum că-i merge foarte bine…
Și că… oricâți sunt la rându,
“Mea vulva” înc-o ține!
002791
0