uită-te sub cearceaf

poema trista , chiar daca ai toate culorile uite aici folosesti nuante inchise...
si daca porti ochelari, viata se vede altfel...depinde de care...
mi-a placut
\"singurul rol
pe care îl știi
e cel pe care îl porți cu tine
ca pe o cămașă
în care te simți \"
prietnesc,
andru

andrule
nu e tristețe
gustul meu e bittersweet
ca un fel de cămașă
mă bucur c-ai trecut pe aici

cât timp te-ai descurcat doar cu 2,3 culori?
eu le am pe toate
le vrei?
așa vei desluși zilele
prin ochii mei

aceste cuvinte le-aș face imn național, sau măcar la cununie jurământ, nu glumesc.
în simplitatea sa aparentă, poemul acesta ascunde sentimente pure, materne, puterea de a vedea în celălalt frumusețea comorilor ascunse.
acest personaj iubit e atât de frumos încât darul oferit capătă o valoare imensă, urmând să fie folosit de un maestru care s-a descurcat cu puțin. un invingător când preia ce altcineva a păstrat cu sfințenie știe cum să nu irosească din contră.

și legământ cu propria ființă, rolul pe viață

ieșită din povești, crede ea ca...

viața e ca si cum te-ai uita sub cearceaf.

nu prea înțeleg ce vrei tu să spui aici, viața, această cupă plină de evenimente cu orizont neîntrerupt. ok diseară voi experimenta de sub propriu-mi cearceaf.

o poezea săgalnică! ascunde imaginea sigurătății spiritului tău care simte nevoia să dea în mintea copiilor, uitând, sometime, maturitatea plină de responsabilitate care ne omoară, înainte devreme.

uneori râdeam de nebună
alteori îmi dădeau lacrimile
pânze de păianjen și genunchi juliți
mă simțeam bine mă simțeam
cu tine

pe când o poezie demnă de talentul tău?:))

cornelia
mă bucură ce vezi tu aici

elena
nu știu ce talent am
știu să spun însă ce gândesc

btw
elena,
e funny să privești de sub cearceaf

incitant titlu, desi sub cearceaf in lumina draga Alice,
nu stiu daca sta viata… zic si eu sub cearceaf pe intuneric,
da, poate fi un fel de viata de noapte, unde fiecare face
ce poate:)) glumesc, adevarul este ca mi-a provocat imaginatia
poezia ta, sincer mi-a placut mai ales prima strofa, dar parca
finalul l-as fi vrut mai puternic

cu drag
anana

poți să ai activitate și în afara cearceafului:)))
da\' precis știi cum e
nu-mi spune că nu ți-ai pus cearceaful în cap,copil fiind

Frumoasa poema ta si deloc trista as zice eu spre deosebire de altii.. Dar fiecare vede diferit lumea de sub cearceaful personal...
Mi-a placut mult tonul familiar - un dialog cu un prieten/iubit vechi.
Singura obiectie - \"printre jucarii si biciclete... prafuite si uscate\" - nu vad sensul (locul)acestui \"uscate\" - poate gaseti altceva...

Mi-a placut pe la tine prin pagina si promit sa revin.

Gabi

\"gasesti\"

sorry - graba asta!!

gabriela
toate cele ce trec sunt uscate
în afară de cele pe care le ținem în noi
pentru mine are sens, chiar dacă suna aiurea

Ai incercat vreodata sa rezolvi conflictul dintre idealism si pragmatism. Sa vezi cine are dreptate? Nu garantez ca se poate rezolva o asemenea dilema, insa de curiozitate, ai incercat? Ce legatura are asta cu ceea ce ai scris tu? Poate ca nu are niciuna; insa mi se pare ca nu prinzi nimic din angoasa lumii in acest text, si tocmai de aceea. Parca prea se rezuma lumea ta la un spatiu restrans. Daca l-ai extinde, oare ce ai descoperi?

prinde tu angoasa lumii, plz
eu am altceva de făcut