Tanatofobie

aștept și comentarii la textele postate pe sait.
Succes!

De asemenea, cred că acest text e bine de auzit pe Radio Agonia.

Manual de liniște pentru panică ușoară

(după metoda de respirație 4-7-8)

mi s-a spus că trebuie să respir
ca să nu mai văd moartea în oglinzile din baie
așa că am numărat aerul
4 inspirație
7 reținere
8 expirație
un fel de ritual
pentru oameni care nu mai cred în nimic
dar țin evidența timpului

în fiecare seară îmi programez liniștea pe cronometru
ca un update de sistem
în care se șterg gândurile
și se reinstalează frica în versiunea lite

mi-am făcut chiar o listă cu lucruri de trăit până la capăt
— o pisică fără nume
— un cactuș cu două fețe
— un tren care nu ajunge niciodată la final
— un tip fain care îmi spune „hai” și apoi dispare
înainte să apuc să întreb unde

dacă taci suficient de lung
începi să auzi cum trece timpul prin tine
ca un aspirator cosmic
curățând toate tentativele de sens

azi am reușit să nu mor deloc timp de 11 minute
record personal
mi-am trecut în jurnal:
„vindecare parțială - funcție experimentală - activată”.

Textul tău mi-a sugerat cum timpul poate fi simultan fragil și dens, iar rostirea cuvintelor un mod de a-l negocia.
Umorul absurd se împletește cu o tensiune delicată, creând o atmosferă de introspecție și neliniște controlată.
Finalul m-a impresionat prin modul în care banalul cotidian capătă valoare poetică, transformând gesturile mărunte în semne de prezență și sensibilitate.
Între ironie și melancolie, textul reușește să creeze un echilibru fragil între conștientizarea efemerității și încercarea de a o ordona prin cuvinte.

o să fac comentarii și probabil o să încerc și o înregistrare a textului când voi fi puțin mai liber.

textul meu, arată cât potențial are tema. Felicitări!

acest comentariu dens, pentru trecere și pentru răbdare. Spor la scris!