AGAlexandru Gheție
Verificat@alexandru-ghetie
pitești
„Când am văzut ce plictisitor e paradisul, am alunecat într-un purgatoriu de întrebări”
Pitești, 1980 - liceul teoretic "ion barbu", pitești - univ. "spiru haret"/ limbi și literaturi străine, bucurești - profesor engleză/română - poezii publicate în "românia literară" (nr 5/2009), "argeș", algoritm literar, etc - premiul II - concursul național de poezie "george suru", caransebeș - "tratamente pentru inimă" - antologie de…
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
din nou un poem al trecerii, al metamorfozelor pe care le duce fiinta ca pe niste cruci de o \"culoare albă în formă de porumbel\", poate... gasesc aici imagini deosebite, simboluri ale nasterii luminii, dar si ale batranetii, senectutii. de fapt e aici o lumina care tasneste parca tocmai din trupurile trecute, devenite \"bătrânii ferestrelor\"... apoi e o asteptare de iesire din acest somn intors, o asteptare de dimineti noi, de contemplare a soarelui care nu e doar \"o imensă reclamă luminoasă\"...
numai bine,
alex
numai bine,
alex
Pe textul:
„soarele nu este o imensă reclamă luminoasă" de ștefan ciobanu
0 suflu
Contextpoezia asta se citeste intr-o suflare. totul trece intr-o clipa, toate starile femeii sunt un rau navalind doar atunci, \"când trec pe lângă tine\", toata suferinta aia care decupeaza inima, toata gelozia din lume adunata in talpile, tocurile, asfaltul, pleoapele ei... Asteptarea insa se prelungeste la infinit, doar e cel mai trist peom de dragoste, nu?
\"sub cerul liber
te voi aștepta în neștire
să mă acoperi\"
numai bine,
alex
\"sub cerul liber
te voi aștepta în neștire
să mă acoperi\"
numai bine,
alex
Pe textul:
„Cel mai trist poem de dragoste" de Carmen Sorescu
0 suflu
Contextpentru ca \"timpul meu e din piatră. timpul meu a trecut în altceva\", \"am ales să iubesc orice ar fi\". e interesanta alegerea ta, privind la o lume masturbandu-se privindu-si propriul sfarsit, de a iubi, totusi. poate ca aste ar fi si unica salvare. imi place detasarea, aparenta neimplicare la acest sfarsit cu biserici roase de carii, trecerea de la simplu de esente, imaginile atent croite... Mai citesc.
numai bine,
alex
numai bine,
alex
Pe textul:
„strigăt într-un fluture. iarna" de ioana negoescu
0 suflu
Contextmihai, multumesc pentru semn. Te mai astept
numai bine,
alex
numai bine,
alex
Pe textul:
„din nou argeșul..." de Alexandru Gheție
0 suflu
Contextgăsesc aici o prăbușire continuă, o separare de lume, o atmosferă neguroasă și rece (noapte polară), visul de alb, teama de a deschide ochii și a continua drumul. De fapt aici se dorește o dispariție, o micșorare până în moarte și apoi o creștere, o re-naștere ca un nou început. Aici \"lipsește ceva\", lipsește starea de veghe care să aducă dimineți, lumină, esențe... Mai citesc.
numai bine,
alex
numai bine,
alex
Pe textul:
„lipsește ceva" de Daria Darid
0 suflu
Contextvăd că domnul ghencev a început să se ascundă de lume, de afară. Cu mica lui fericire, refugiați în miezul singurătății, meditează la rolul ploii, la ridurile munților, răsfățat de ceața care-l împinge în incertitudini... Am remarcat penultimul grupaj și modul în care creatorul își îmbrățișaeză creatul (d-nul ghencev) cu afecțiune, cu dragoste.
numai bine,
alex
numai bine,
alex
Pe textul:
„Domnul Ghecev - răsfățatul sorții" de Ecaterina Ștefan
0 suflu
Contextmultumesc pentru semn, pentru pareri; va mai astept
numai bine,
alex
numai bine,
alex
Pe textul:
„din nou argeșul..." de Alexandru Gheție
0 suflu
Contextam remarcat imaginilie dure, cu rol de sentință, imposibilitatea de a întoarce din drum sufletul/trupul care ”aparține jocului”, revolta, conturul omului ne-natural care strigă la cer ”numai în sălbăticie sau pe /pătratele gresiei din spital”, și nu în ultimul rând dorința de ieșire din mediocritate, dacă nu aici, măcar acolo: ”sper doamne să ai un sex diferit! fii calul meu!”...
numai bine,
alex
numai bine,
alex
Pe textul:
„rugăciunea nebunului de negru" de Vasile Munteanu
0 suflu
Contextaceeași sensibilitate străbate și poezia asta, din nou imagini deosebite, stări situate undeva la limita suportabilului... astfel de poezii nici nu au nevoie de multe versuri pentru că trăirile par rupte, zvârlite din lăuntru, trupul apare scobit pe dinăuntru, el tot ce-și dorește este timp, ceasuri, prelungire. imaginea timpului anesteziat e expresia acestei dorințe; ochiul de lumină pare a fi o îndepărtată împăcare. Citesc.
numai bine,
alex
numai bine,
alex
Pe textul:
„mototolește-ți gândul și lasă-l să se rostogolească până la mine" de Teodor Dume
0 suflu
Contextdacă ar fi venit (\"dimineața sau noaptea\"), prin rafale de gloanțe în miezul lunii, printre \"feciori de lele nebună\", poate că ți-ar fi spus povestea cu animăluțele, dar... nu ar mai fi fost la fel ca atunci, demult. Sunt prea multe piedici aici, timpul folosit sugerează un fapt deja consumat, și ea, da, oricum n-ar fi ajuns... Mai citesc, în speranța că jurnalul va prinde contur în continuare.
numai bine,
alex
numai bine,
alex
Pe textul:
„text cu animăluțe pe cale de dispariție" de emilian valeriu pal
0 suflu
Contexte posibil ca, în zilele noastre, apa caldă să existe undeva dincolo de mister :). Și da, dumnezeu e singur și primește rugăciuni, visele se rostogolesc în zăpadă și oamenii pe care îi rugăm ceva... mor. nu știu cum stă treaba cu dumnezeu, poate că e la fel ca la oameni. de atunci, nu mai avem încredere. Poate că avem nevoie de un \"dumnezeu competent\", nu mai știu cine zicea asta. Îmi plac aspectele aparent minore presărate în versuri. dincolo de ele zac multe altele ascunse...
numai bine,
alex
numai bine,
alex
Pe textul:
„de ce nu ajunge la mine apa caldă" de ștefan ciobanu
0 suflu
Contextîmi place cum aleargă trăirile aici, cum apar în gând aspecte care nu ne sunt \"permise\", e interesantă viziunea asta de a iubi \"ascuns în spatele oaselor\", de a reinventa un univers aparent uitat. finalul este și el reușit, sugestiv. poate că dincolo de iubire, ascunsi undeva în cotloane uitate, apar și cei care te aud murind, tăcând, visând... cred că ai tastat greșit la \"voi citit doar sângele\" și \"a mai rămas...petice\". Mai citesc.
numai bine,
alex
numai bine,
alex
Pe textul:
„sunt oameni care te aud și atunci când taci" de Carmen Sorescu
0 suflu
Contextcu cât îți dorești un lucru mai aproape, cu cât încerci să-ți apropii de ochi ceva, cu atât ceva-ul devine încețoșat, neclar și apoi - nimic, beznă: \"mi le-am lipit ca două lentile de contact/ochii mi-au zvâcnit limpezi ca niște meduze /oriunde mă uit în jur nu te mai văd Elektra\". Dragostea găsește un loc la colțul pleoapelor, înțeapă, e doar o \"cale de mijloc\", doar un chip pentru care am putea deschide ochii, sau nu... Ultimele două versuri sugerează imaginea unei...lacrimi, a unei pierderi, poate greșesc.
numai bine,
alex
numai bine,
alex
Pe textul:
„Elektron" de Veronica Văleanu
0 suflu
Contextpoezie a trecerii, a lăsării de urme prin viață, a întrepătrunderii. se creează o atmosferă gravă, dar și cu nuanțe ironice (\"un câine/își ridică laba/făcând un gest firesc\"). Apoi sâmburele, ideea nașterii, re-nașterii, imaginea omului-câine și fructul care latră...
Pe textul:
„Simbioza" de Djamal Mahmoud
0 suflu
Contextda, un poem al imaginilor deosebite. există o comparație aici care, și ruptă de tot, ar fi poezie: \"Să-ți/anunțe prezența precum liniștea încremenită a lacului anunță/că lotusul e gata să se desfacă\". imaginea bulgărelui de lumină e sugestivă, îmi place acest pune lumina la păstrare pentru zile negre, pentru nopți tot mai negre. Finalul e reușit: \"adu-ți aminte de timpurile acelea mănoase/cînd mărul dacă înflorea –/înflorea definitiv.\"
Pe textul:
„Zăpada-mamă" de Nicolae Popa
0 suflu
Contextd-na Angela, multumesc pentru sfat, voi incerca sa repar ceva. Va mai astept
numai bine,
alex
numai bine,
alex
Pe textul:
„când bunicilor le țâșnesc aripi" de Alexandru Gheție
0 suflu
Contextîmi pare interesant experimentul tău tocmai că nu e dragoste aici, nici urmă de dragoste.
numai bine,
alex
numai bine,
alex
Pe textul:
„11 minute" de Mirela Lungu
0 suflu
Contexta căuta singurătatea, a ocoli la pol singurul om întâlnit, a sta în fața monitorului, a refuza să dăm explicații (inutile)- oricum n-ar înțelege, a prefera puritatea, sinceritatea urșilor polari... Nu știu dacă aici este vorba despre puritatea din sufletul poetului care vrea să nu-și păteze sufletul alb socializând, evitând țiganii, rudele sau profesorii. Cred că e vorba de tocmai de imaginea falsă pe care o percep ceilalți despre noi, despre imposibilitatea de a găși împăcarea și înțelegerea cu lumea și în lume. Apoi regretul că aici, pe aceiași treaptă se află și tată/l, tatăl său, etc. Cred că e nevoia ca omul în primul rând să fie perceput/văzut/simțit corect pentru a putea comunica, pentru a se stabili o punte.
numai bine,
alex
numai bine,
alex
Pe textul:
„de vină e albul" de Vasile Munteanu
0 suflu
Contextpare o poezie scrisă în mașină, pe locul din dreapta, într-o zi mohorâtă și... încărcată, o poezie care te face să simți, să vezi, de fapt, autostrada, semnele, chiar și sufletul care face autostopul, dar e interzis a opri (\"Prison Area Do Not Pick Up Hitchhikers\")... Și apoi indicatoarele care fac rapid trecerea de la drum la viață. Viața e prea îngustă pentru vis (narrow bridge), nu există întoarceri, nimic de reparat (No U Turn), etc. Mai citesc!
numai bine,
alex
numai bine,
alex
Pe textul:
„One Way Only" de teea mirescu
0 suflu
Contextieșirea din lumină e pasul cel mai lung, pentru că trebuie conștientizată și pentru asta are nevoie de durere, suferință (\"așteptarea cea mare\"). se simte aici singurătatea poetului, parcă văd o masă de scris, două mere și de aici... o depărtare de raze, o ușoară înnoptare ce ține și de exterior și de lăuntrul autorului. e interesantă dorința de plecare, de detașare, de înălțare din \"tristețea acestei făpturi\"...pe razele-gâze aurii. Bun!
Pe textul:
„Întunecare" de Aurel Sibiceanu
0 suflu
Context