Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

soarele nu este o imensă reclamă luminoasă

1 min lectură·
Mediu
când bătrânii ferestrelor mi-au cerut de mâncare
le-am lăsat pe pervaz frunze de dafin
amintindu-mi de zilele când
cu o seceră culcam
toate becurile aprinse care ieșeau din pământ
în amintirile mele
toți cunoscuții stau chirciți
doar seara de crăciun devin cel mult
globuri
asta e ceva remarcabil
cum ar fi remarcabil
să începem să spânzurăm oamenii de inimi
bătrânii au înghițit frunzele
ca și când cineva din burta lor
le mulina hrana din gură
șireturile lor erau niște fitile
care se pierdeau sub glezne
privirea mea galopa din toate pleoapele
evitând oamenii adormiți puși în catapulte
gata să se ducă la serviciu când se vor trezi
luna se sfărâmase devenind un morman de cărămizi
lângă care aștepta un cărucior de la supermarket
bătrânii ăștia au grijă de balamale ca de niște tendoane
din când în când mai iese din ele
o culoare albă în formă de porumbel
atunci bătrânii se privesc unul pe celălalt
și își schimbă trupurile între ei
așa am trecut pentru prima oară
de liniile obiectelor
culorile așteptau doar un pai
ca să fie supte
a fost ca și când aș fi intrat
în culisele dimineții
034.672
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
190
Citire
1 min
Versuri
33
Actualizat

Cum sa citezi

ștefan ciobanu. “soarele nu este o imensă reclamă luminoasă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-ciobanu/poezie/13928552/soarele-nu-este-o-imensa-reclama-luminoasa

Comentarii (3)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@ottilia-ardeleanuOAOttilia Ardeleanu
Un poem al figurilor de stil, toate extraordinare.
Ce bine ar fi dacă am putea spînzura oamenii de inimi, așa, pentru fiecare inimă ar fi un om și invers.
Ce frumoasă lună sfărîmată, ce frumoase ar fi mormanele dacă ar putea înlocui luna!
Iar cînd se crapă de ziuă, culorile devin atît de anemice, de suave și de mărunte că pot fi absorbite cu un simplu pai!
Într-adevăr, “soarele nu este o imensă reclamă luminoasă”, este strălucire…

Ottilia Ardeleanu
0
@alexandru-ghetieAGAlexandru Gheție
din nou un poem al trecerii, al metamorfozelor pe care le duce fiinta ca pe niste cruci de o \"culoare albă în formă de porumbel\", poate... gasesc aici imagini deosebite, simboluri ale nasterii luminii, dar si ale batranetii, senectutii. de fapt e aici o lumina care tasneste parca tocmai din trupurile trecute, devenite \"bătrânii ferestrelor\"... apoi e o asteptare de iesire din acest somn intors, o asteptare de dimineti noi, de contemplare a soarelui care nu e doar \"o imensă reclamă luminoasă\"...
numai bine,
alex
0
@stefan-ciobanuȘCștefan ciobanu
: parfenie, multumesc de vizita. totusi, poti fii mai concis?
ottilia, titlul explica prea mult, am vazut asta tarziu, dar las asa. cat despre spansurarea oamenilor de inima, eu zic sa facem un referendum.
alexandru, trecerea, galoparea timpului, este un subiect care straluceste din orice creatie.
va multumesc de trecere
0