Alexandru Gheție
Verificat@alexandru-ghetie
„Când am văzut ce plictisitor e paradisul, am alunecat într-un purgatoriu de întrebări”
Pitești, 1980 - liceul teoretic "ion barbu", pitești - univ. "spiru haret"/ limbi și literaturi străine, bucurești - profesor engleză/română - poezii publicate în "românia literară" (nr 5/2009), "argeș", algoritm literar, etc - premiul II - concursul național de poezie "george suru", caransebeș - "tratamente pentru inimă" - antologie de…
ne trezim
în inima casei mama a îngropat viorele
tata calcă pe locul acela
apasă adânc
până se face sfredel și intră\"
nu știu de ce, dar cred că textele astea dor... atunci când sunt scrise. din nou un text sugestiv, unul care se deschide prin imagini reușite să... (se) arate și să ne arate un fel de secrete pe care eul le află prin sine.
\"într-o zi au să dispară durerile toate
și vor sta mâlc
/așteptând cu răbdare ziua în care o să ia iar ființă/
ca țechea sub piele
până atunci
oamenii trec împachetați
pe șenile \" - aici e o secvență deosebită, silvia...
surprinzător modul în care ai ales să vorbești despre... Așa e, durerile vor dispărea toate!
ultima strofă sugerează o legătură tare puternică între mamă și copil, iar pernuța de ace este, poate, durere, dar și dor :). nu aș schimba nimic
alex
Pe textul:
„acul doamnei" de Silvia Goteanschii
versuri simple, sugestive.
numai bine,
alex
Pe textul:
„cât mai aproape" de Teodor Dume
numai bine,
alex
Pe textul:
„orb" de Plopeanu Petrache
pot spune că treci printr-o etapă în care ironia se vrea împinsă la extreme. o combinație de comic și tragic în ultimele 2 text (comice sunt doar ploaia și scărpinatul), apoi ironia. multă ironie. personal nu gust imaginile din titlu, cele care vin să șocheze. dar îmi place restul textului. de la \"îmi imaginam o insulă stăteai\"... e bine. La fel și cu textul pe care cred că l-ai retras.
- dacă tot ții neapărat la scărpinat, de ce folosești testicule? Spune-le c...., că nici doctorul nu le mai spune așa :). mă rog, îmi pare forțat termenul aici. În rest ți-am spus, îmi place. Ești tare supărat în decembrie 2010. și asta se simte :)
numai bine,
alex
Pe textul:
„azi m-am scărpinat " de Liviu-Ioan Muresan
mă bucur că a plăcut textul. atât cât a putut plăcea :).
mi-a plăcut și mie click-click-ul acela, felul în care ați interpretat... umbre/penumbre/lumini, decupaje... În fine, mai treceți...
alex
Pe textul:
„și alerg" de Alexandru Gheție
anca - nu ai facut multe modificări pe text, mă bucur că ai trecut pe aici și te mai aștept :). Mă mai gândesc la titlu, știi asta :). Pentru că eu consider titlul oricum ceva separat de text, nu pun mare preț pe el. de aceea poate că nici nu prea știu să le găsesc. Uneori uit un titlu imediat ce am terminat de citit un text. de 100 de ori :)
d-na angela - ați sesizat bine existența acelor \"mai multe\" texte de aici. tot ce pot face e să... le sapar cumva. pentru că, cel puțin pentru mine, sunt doar edisoade diferite ale aceleiași stări/ aceluiași moment :). Încă nu-mi place să tai din text :). pentru că n-aș mai fi eu, sincer. Și vă mulțumesc că mă citiți constant, mă încurajează... Mai treceți...
numai bine,
alex
p.s. - cu titlul - o situație penibilă, știu. din grabă și pentru că am scăpat cafea pe butaoașul cu \"L\" :)
Pe textul:
„și alerg" de Alexandru Gheție
pe care le-am simțit până în buricul degetelor
clovnul a început să râdă
și a râs a râs câteva săptămâni la rând
până s-a înecat cu salivă și a murit\"
măi silvia, ce să spun... îmi place mult. Ca idee în primul rând, ca trepte pe care se cațără ființele să-și construiască izolarea, aici una dorită, caldă. ca o căsuță în mijlocul unei vijelii. tare interesant modul în care ai descris separarea aceasta de lume, mai ales în grupajul citat. Peretele e sugestiv, își schimbă oarecum acea față a sa - închidere/claustrofobie/barieră/moarte - și se întoarce pe partea cealaltă, devenind obstacol pentru cei ce vor să pătrundă în lumea... celor tre :). Nu știu dacă am spus bine ce aveam a spune :). În fine, un text care se citește dintr-o suflare, care sugerează, nu ascunde neapărat teama, durerea, dar le duce acolo, într-o zonă de... analizat.
numai bine,
alex
Pe textul:
„vis cu clovni " de Silvia Goteanschii
se imprimă
pe degete\" - un final bun, ottilia...
sunt aici niște imagini care plac, în special al patrulea grupaj. spui nu e mult până acolo, apoi vorbești de infinit, de trasee de cristale, de elemente lichide... mda, pesemne că drumul nu e atât de lung :), până la urmă. Apropieri către departe aici :),
alex
Pe textul:
„până departe nu e prea mult" de Ottilia Ardeleanu
unul plin de imagini sugestive, de un tragism aparte, simboluri, metafore-definiții memorabile :). chiar dacă sunt unele sintagme care ar putea părea clișeice (acea tăiere a întunericului, de pildă), ce există dincolo de ele, sugestia, forța, te fac să citești/să re-citești de n ori ca să-prinzi sensurile. aerul-zgardă, metafora din titlu, se simte la fiecare vers din text. parcă l-ar însoți...
\"săream peste el legați cu funii de mijloc
cum te-ai lăsa într-o fântână adâncă\" - interesant contrastul dintre versuri, o săritură, apoi brusc adâncul... o săritură în fântâna adâncă, practic.
al treilea grupaj mi se pare cel mai reușit iar finalul, în specia penultimul grupaj... doare :).
personal aș fi încheiat la \"într-o zi va ști că și aerul e o zgardă\"...
mai trec, firește,
numai bine,
alex
Pe textul:
„Și aerul e o zgardă" de Cristina Sirion
ottilia - mereu e o ardere interioara. mai greu să o sugerezi :) mai treci...
linea - initial ma gândisem la laț... apoi am considerat că e mai puternic ștreang :). pentru ce voiam eu să spun. firește, e foarte interesant ce spui, cum ai înțeles și cum ai citit textul. cam asta se și dorea, un soi de pupa pamântului :). streangul nu are nicio legătură cu mătasea, cu eșarfa de care spuneai. e doar cânepă acolo. de aceea blochează oarecum drumul sprea acel balans subtil între... extreme, să spunem. nu țin însă la acel ștreang. sunt într-o perioadă în care experimentez, cuvintele sunt tare... hoațe :). Voi posta o variantă la care voi schimba puțin. mulțumesc pentru sugestii, pentru modul acesta sensibil de a ... privi.
mihai - e bine că-ți place prima strofă. eu de ea mă temeam. dacă doar ștreangul acela pare forțat, se rezolvă :). dacă-s mai multe... las că găsești tu un text mai bun. și-mi spui :)... mulțumesc, mihai,
alex
Pe textul:
„cristina dansează" de Alexandru Gheție
faptul că etichetează, mai treacă-meargă, se acceptă. ceea ce doare e că:
\"totul intră în fișierele corespunzătoare
apoi închide sertarul
pentru totdeauna\"
E interesantă enumerarea aceea, lungă, dar interesantă :). adică spune multe
alex
Pe textul:
„Bărbatul cu etichete" de teea mirescu
mulțumesc și pentru sugestii, mă voi gândi la toate :)
alex
Pe textul:
„cristina dansează" de Alexandru Gheție
alex
Pe textul:
„La cules de rodii în cartierul Rahova 26" de Anni- Lorei Mainka
știi cum? am intrat pe pagina ta și am dat de... \"în bucătărie miroase a moarte\" :). și l-am... furat puțin. eu luam în calcul și propunerea ta, dar nu prea sunt îngeri pe aici... În fine, mulțumesc, anca.
alex
Pe textul:
„în salon miroase a raze" de Alexandru Gheție
anca - mă bucur că ți-a plăcut textul... despre titlu. inițial s-a numit \"și acum stau ca prostul si caut un titlu\", era mai bun? :). sincer, chiar nu am chef să mai caut un titlu, până la urmă iți poate imagina fiecare unul :). dar dacă ai vreo sugestie... mai treci, firește...
liviu - ai dreptate, și mie mi se par oarecum în afara textului versurile alea. pesemne că voi elimina tot grupajul acela.
numai bine,
alex
Pe textul:
„în salon miroase a raze" de Alexandru Gheție
cred că m-am gandit mai mult la titlu decât la text în sine. el a mers cuminte, tiptil :). mulțumesc,
alex
Pe textul:
„în salon miroase a raze" de Alexandru Gheție
- primele două grupaje - ok
- dacă reușești un final pe măură, ehe, dar ce vorbesc eu la ora asta? Spun doar că pare din altă parte, parcă aș citi alt text. Oricum, e bine.
alex
Pe textul:
„casual friday" de Anca Zubascu
finalul e bun, mi-a plăcut
alex
p.s. - vezi acolo la \"o clipă/pământul\" - parcă nu dă bine repetiția sunetelor acolo, chiar dacă în versuri diferite...
Pe textul:
„crater spațial" de Dely Cristian Marian
alex
Pe textul:
„Din când în când, rime" de ioana negoescu
totul în casă e stins
gazele lumina
și cerul l-am stins
fiecare chitanță
am pus-o în cutia poștală
cheia
am agățat-o acolo
știi
de castan
-iar pentru evitarea unor sunete puțin... stridente :), aici \"mănâncă chei\" - aș spune nu fură chei, sau, mă rog, sunt n posibilități :)
mi-a plăcut, anni... chiar mai mult decât 13 :), chiar dacă e nr. meu preferat. e un ton tare intim aici, iar finalul, acea legătură cu trecutul, cu rădăcinile este deosebit. cheia care nu pleacă e o imagine sugestivă. da, ea ramâne mereu acolo, pe ramul castanului, de oricâte ori ar fi el tăiat, ucis, ars. pentru că a trăit și a respirat cândva o dragoste mare lângă toate acestea. nu, cheia nu pleacă. decât sa aducă la suprafață, se descuie amintiri, ne-uitări...
În fine, e mai mult despre... des-pachetarea unei vieți, aici :). Bun!
alex
Pe textul:
„Visele doamnei Pachet 14" de Anni- Lorei Mainka
