Alexandru Gheție

”fiecare secundă devenea un anumit fel de
a lasă urme de a scrie cu creta în mințile altora
a pleca frumos este mai mult decat a învăța sa trăiești
de atunci n-am mai plâns
de atunci mă strecor în alți oameni” - aici mi-a plăcut cel mai mult...
- pare o poveste textul acesta, una despre cunoaștere, despre aflarea unor sensuri esențiale care țâșnesc uneori din bulbii aceia albăstrui :)... mai greu este însă acel: ”să mă strecor în alți oameni”...

alex

”în galaxia pe care tu ai găsit-o nurse și înapoi cuvinte
care-ți mâncau din palmă când palma mai era a
ta cuvinte

pe toate vă iert”

- se mai simte nevoia de ceva aici, parcă nu e suficient... :). Acum știu că primăvara nu dezgheață tot, că rămân răni înghețate, că se sacrifică trup/ suflet, că se caută dincolo de galaxii, că... etc. dar de ce le ierți? :) e resemnare ori altceva? e împăcare? :)

alex

”pielea ta palidă
și aerul îmbâcsit
au învățat frica să fie
curajoasă”
- am găsit și imagini faine aici... poate cam multe adjective, cred că poate fi mai bun textul ai renunța la câteva :). Oricum, mai trec,

alex

”umbra razantă a turnului din piață
mi s-a scurs pe picior
e drept că vântul
a bătut puțin înainte
citeam ceva sub o pulbere fină” - foarte reușită strofa asta, cristina...
- acel ”mergea pe borduri și de fapt/asculta” mi se pare esențial pentru drumul în sine al textului, ca mesaj... cu ”orașul de plastic în brațe”, ușor deasupra de toate, acolo unde nimic nu se clatină, dar totul își pierde rostul :)... plăcut,

numai bine,
alex

frumoasă intâlnire, ottilia... chiar am zâmbit și am intrat în text relaxat și curios. Mi-au plăcut dialogurile-monologuri de aici, ai selectat frumos... eu aș spune că în clinica asta, totul este pe invers, sau ar trebui să fie așa, adică medicii să învețe de la pacienții care îi caută... pentru că au ce :)

cu drag,
alex

pentru treceri, sugestii
ottilia - si văzut/simțit fain... :)
cristina - mă bucur că ți-a plăcut, cris... și dacă ți-a ajuns la suflet, e al tău :)
nicolae - ați citit versurile care mi se par și mie cele mai cu... mesaj :(. mulțumesc
tudor - dacă place e de bine :). e prima trecere pe aici și... te mai aștept

cu drag,
alex

sunt imagini interesante, e un mesaj puternic aici. Iar gratiile acelea sunt sugestive, mai ales ținând cont de... materialul folosit. Pentru mine textul devine mai bun spre final, de la ”seamănă cu Radu...”...
finalul e reușit.
- se mai poate lucra la construcție, ca să... curgă și mai bine :)
- nu văd rostul acelei repetiții, cuvântul izolat, dar... știi mai bine,

mai trec,
alex

și mie îmi place finalul, e mult mai puternic decât corpul textului. și titlul e bun.
- din prima parte aș păstra:
\"cerul curge în râul cu numele strigat
de păsări
pe față nu mai crește nici o umbră
chiar dacă scriu cu dreapta înconjurând timpul
inima bate tot în stânga
ieri nu am murit

suntem păsări diferite\" - și aș face legătura cu ultimul grupaj. Oricum, interesant :)

numai bine,
alex

ciudat că textul acesta e lăsat așa, să zboare liber către asfințit și nu a văzut nimeni în pieptul său cum se face... seară. Mie îmi plac mult imaginile, e altceva, un fel de decojire a stărilor până la sânge... e un zbor cu ochii închiși paralel cu... linia vieții, un desen în palmă al unei iubiri care lasă trupul gol, doar în sandale, fără nicio teamă, doar căutare. Lumina și întunericul se amestecă frumos aici, sub soarele lipit pe tavan. să curgă apa și muzica mexicană...

plăcut,
alex

eu aș face un grupaj din vintage 1 & 2... aș mai adăuga, păstrând linia aceasta și cuvintele cheie, motivele. cred că ar ieși ceva fain... pentru că îmi plac definițiile acestea metaforice, explicațiile cât mai năstrușnice cu putință.

mai trec,
alex

aici îmi place, liviu...
poemul de ciocolată mă duce cumva la visare, îmi sugerează. strofa a II-a mi se pare cea mai puternică, acel amestec de haine și apă, unul curat, fără nimic toxic, doar... sunete ritmice. poemul de ciocolată nu e deloc un text care să stea la barieră, el se împrăștie, oferă, primește...

numai bine,
alex

text fain, silvia...
îmi place cum funcionează aici vina, practic e... monografia unui sentiment. se simte lupta, se simte conflictul acesta din interiorul sinelui. cel mai mult îmi place ultima strofă, chiar dacă nu sunt de acord cu imperativele acelea. îmi pare o frână, de fapt e o frână... dar oare nu e și o barieră pe care o pui între a trăi așa cum simți și a... supraviețui? :)
- strofa a treia, aceia cu legile nescrise, o să o iau cu mine la școală azi :)

numai bine,
alex

\"căci dacă ploaia nu e altceva decât modul în care dumnezeu predă ștafeta oamenilor
atunci
azi avem voie
să ne spargem.\"
îmi place în special finalul, daria... e un text mai bun decât ziua 1, remarc imaginea ușilor care suferă de claustrofobie, apreciz că se merge mult pe sugestie. și singurătatea-ochean place :)

numai bine,
alex

un decupaj interesant cuprins între șoapte de departe :). Acel \"stai dreaptă\" se aude încă, e viu și asta contează.
\"într-o zi m-au developat în mijlocul mulțimii apoi m-au așezat în sticluțe frumos colorate am plâns\" - frumos aici, cam asta fac bărbații cu... hmmm, mica sirenă. :)
se simte tristețe aici, apăsare, practic totul duce spre evadare, spre moarte, de ce nu, spre șoaptele acelea. sunt câteva imagini faine, puternice aici...
mai trec,
alex

cam asta ar fi imaginea noastră de azi, la ieșirea dintr-o iarnă de plastic :). oare primăvara îi va semana?
Acum nu e timp de alune,
\"e timpul să curățâm streașina să umplem platanele
mâine va fi sărbătoarea cea mare a lumii din cer
va ploua liliac și vom bea din ploaia de stele\"
Îmi plac simbolurile aici, îmi place bondarii și bătrânii pescari și îmi place imaginea castanului înflorit, acela care taie calea și ne urmărește aplecându-ne peste... soarta

cu drag,
alex

\"simt în oase un anotimp neinventat
în care număr plecări
și scad oameni\" - mie îmi plac mult versurile astea, care mi se par că închid în ele toată poezia ce urmează :)
- e fain titlul, în fine, un text destul de concentrat care mi-a smuls un zâmbet. că am motiv :) - în primăvara asta de 100 de ani, azi te-am citit pe tine. și mai trec

alex

mulțumesc pentru semnul nocturn :)
și... te mai aștept

alex

\"Dumnezeul meu e un ursuleț umplut cu paie
și pentru că aș putea trece cu el
prin apa aceasta adâncă
am un aer serios pe care adulții
nici nu-l observă\"...
dumnezeul copilăriei pare mult mai important decât cel al adulților, pentru că aici se poate imagina altfel, mult mai curat și mai des... imediat după, vine însă vremea demisiilor, iar odată uitate \"ca-n burta unei mame vitrege\" lucrurile capătă noi și noi sensuri. doar luna mai luminează însă fundul apelor tot mai aânci ale... omului mare.

alex

în mintea mea se leagă tare bine primul și ultimul vers:
\"învârtesc destinul pe deget\"
...
\"am obosit și stric farfurii\" - aș elimina eu-l acela, se înțelege...

apoi da, e un text interesant, un strigăt către înalt în încercarea de a căuta un răspuns, un \"sens\"... poate prea mulți termeni... religioși, să le spun așa, într-un text care se dorește destul de concentrat. cel mai mult mi-a plăcut aici:
\"trag linie dreaptă sub toate durerile
frica morții nu-mi tremură-n genunchi
și nu mă strigă\"

- acel \"fără adresat\" nu sună bine deloc, mi se pare mult mai interesant versul simplu - \"prind rădăcini în plicul gol...\"
- pare forțat aici \"Dumnezeule, dă-mi puteri sau moarte
alege singur\"
- \"ceai - coffee\" - de ce și acel coffee, parcă strică toată unitate de până aici
- versul final, am spus, mi se pare reușit, un fel de eu stric destine, obosită de... rotiri inutile
- personal, aș fi păstrat aceeași linie din primele trei grupaje, care mi se par deosebite...

numai bine,
alex

mulțumesc, ottilia, pentru trecere, pentru semnul despre...
și pentru... încurajare

cu prietenie,
alex