simbioză

cred că scrii aici despre un lucru extraordinar și rar. simbioza între două entități, doi oameni. nu oricând și oriunde poți întâlni genul acela de uniune, echilibru, balans...
\"pentru că tu ai putea fi
și eu aș putea fi
orice respiră pe
sârma asta rece dintre eu și tu\"
sunt cateva elemente reprezentative sau definitorii ale acestei simbioze:
\"tasarea timpului\"
\"șlefuirea distanțelor\"
trecere, intersectare, acceptare
apoi echilibrul...

frumos alex. sincer înțeleg foarte bine mesajul acestui poem și nu numai :)
cu prietenie,
Cristina C

Echilibrul e mereu la jumătate și jumătatea e cel mai greu de obținut atunci când fiecare își ține partea lui și nu cedează pentru simbioză...
Cred că ai evidențiat bine conceptul acesta, până la urmă e vorba și de metamorfoză aici (eu sunt tu și tu ești eu), de acel balans, după cum bine ai spus, între eu și tu, de a învăța să calci peste legile aritmeticii unde unu plus unu nu e egal cu doi ci cu unu...

mă bucur că mesajul textului a ajuns la voi. și a ajuns așa bine :)

cristina - între noi fie vorba, despre oameni spuneam... :)
iulia - firește că e și metamorfoză aici, e multă, multă :), pentru că nu e ușor să accepți că... nu mai ești tu
vă mulțumesc,
alex