Poezie

catherine

motanului meu castrat

2 min lectură·1 martie 2010

Mediu

liniștea e un uragan răsturnat. e 19:06 și soarele

apune. turla bisericii s-a suit pe cer. apa tace

ca pămîntul. și catherine.

surd așteptarea bate toaca. garouri de liniște

între cer și pământ și totuși e 19:06 sau 18:66

soarele încearcă să apună eu mă gândesc la motanul

meu castrat și la corbul lui poe. catherine îmi

citește poeziile și după cum apasă buza de jos

cu dinții cu buza de sus nu mai cred că vor apărea

în izvorul obicular/ turcoazul transmundan/ visuri merismatice

fumez. vreau atitudine. vreau să fac romburi de sticlă

prin care să suflu sulițe de fum. cerul e o lădiță

de turle. voi nu vedeți prin vitralii. voi vedeți opac

miopicul ochi în jocul de umbre calcinate.

iată-mă la 19:06 când urletul bate la ușă. eu nu-l aud

pentru că sunetul e un ciocănit rotit. catherine își mușcă

buza de jos citindu-mi vizuala. un râu de sânge inundă

camera poeziile vâslesc se îneacă și catherine dă din coadă

cerul e o pajiște de turle. s-a dus dracului soarele.

cineva mă cheamă nu-l aud pentru că anabell lee zboară

cu corbul în gheare. catherine catherine e sfârșitul lumii

catherine. sângele țâșnește din buza de jos e 19:06 mă

gândesc dacă motanul meu castrat mai iubește și poe zboară

cu soarele-n cioc, catherine

002.082

Alexandru Gheție. “catherine.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/alexandru-ghetie/poezie/13930899/catherine

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.