lebedele
se dezmierdau în aplauze
cu grijile zborului sfâșiate în pași de dans
o clipă
sau o jumătate de clipă
sau, mai cu seamă,
glezna unei clipe ne-a mai rămas
ca să
în spatele meu e oastea celor văduviți
mie mi s-a astâmpărat răceala sângelui sub solzi
mi-am tras vestonul
nasturii argintii, rotunzi
gravați cu "regiment"
fac din singurătatea mea
am fost lăsat să car sticle goale
într-un cărucior născut din geamătul dimineții
locul nu era departe
câteva sute de pași pe lemnul tablei de șah
și asta pentru clepsidra uriașă
tu îți purtai amfora pe străzile orașului
nu-ți trădai durerea
doar tâmplele începuseră să se crape
dar tu mergeai mândră
ca și cum ți s-ar fi întins un covor roșu -
cu tălpile
se intră în cetate
prin poarta dinspre nord
cea pecetluită cu geruri
coroana se ține într-un sac murdar
din pene de vultur
ca să nu știe nimeni că ești rege
se cioplește icoana
din
rochia ta bej purtată la zile mari
alunecă până în talpa muntelui
acolo unde locuim amândoi-
nebunii care se-ncălzesc
cu raza ochiului din frunte
să lăsăm
vremurile cu proporțiile corpului uman
pe care le încercam stângace pe foaie
el - înțepenit pe scaun, catedra alături-
amanta credincioasă
la care își petrecuse culorile
știu doar că mă plimbam pe nevsky
de la cina cea de taină fugiseră toți
și lăsaseră urme de tălpi pe ziduri
păsările -
un salut cu aripa și apoi un găinaț în
în scurt timp, devenisem gândacul de bucătărie
căutam firimiturile
care-ți cădeau din mâini
sau zdrobite de micuțele turnuri din fildeș
și apoi lăsate să alunece de pe
aceeași goană
după cafeaua de la automatul din colț
mă lovesc de oameni
le simt osatura pieptului
și începutul de aripi -
încolțirea
aripi lăsate să moară de sete
aici, unde