Alexandru Dan-Alexandru

astăzi am mai văzut un picior atârnat de un cerșetor aș fi strâns pumnul, aș fi strâns pumnul tare și in el tot universul, tot universul!!! aș fi lovit cu putere pământul să ajungă pumnul meu

ca o eva neMÃRită încă de foștii ochi căprui cu pată verde visul se năștea din propria mea cenușă nu mă durea și nici eu nu-l duream pentru că îmi place să ghicesc în cerul gurii ca un aprilie

sigur că primăvara avea să vină ca un tren suflător în alge pe un perete uscat de atâta plâns a iarnă. și pentru ca unirea să fie completă mai era nevoie de alegerea ei și la primăria capitalei

produsul nostru scalar iubito este eu asta înseamnă ca tu ești 1 una ca o petală de dimineață căzută din noroi pe cer ca să-mi fugă umbra după colțul cu dumnezeu. și mai înseamnă ca suntem

S-au întâlnit odată în piață orbul și nevăzătorul. Orbul i-a strâns nevăzătorește mâna nevăzătorului. Nevăzătorul i-a strâns orbește mâna orbului. - Ce goliciune s-a golit? întrebă orbul. - Aia

Și dacă aș avea o mână atât de mare cât să strâng dimineața de coadă și să-i pun o batistă de-a ta la ochi, ai săruta cu buze de trandafir clipa în care mi-ai zărit cămașa deasupra

dimineața se veștejește auriu sub tălpile mele plumbuite de răsuflarea grea a poeziei peste umărul meu drept. în buzunarul de la piept: margine de tăciune aprins poate de vreo stea rătăcită

astăzi au mai urcat în mormânt un cerșetor ce-a îndrăznit să curgă iubirea cu două căldări de dimineață mai spre sufletul lui și s-a fript la două călcâie mărginite de două cuvinte: noi si

florile nopții și-au răsărit deznădejdea pe sufletul meu ca o oglindă de beton spartă cu niște raze mărunte din lumina tăcerii din marginea fierbândă a nopții uitată descuiată pe masa lui Dumnezeu

aud zborul prelingându-se pe marginea dimineții uitată întredeschisă de la ultimul război hiemal spre inima mea, pata aceea de cer înnegrit de poluarea zilelor neînseninate de puritatea

sa nu pierzi clipa pentru nemurire, sa n-arunci luna în groapa rasaritului, sa nu stâlcesti coroana de nimic a infinitului, sa nu plângi crucea mormântului plin de iubire. cauta picatura de apa