astăzi am mai văzut un picior atârnat de un cerșetor
aș fi strâns pumnul, aș fi strâns pumnul tare
și in el tot universul, tot universul!!!
aș fi lovit cu putere pământul
să ajungă pumnul meu
ca unui lepros au început să-mi cadă sufletele
de pe oase din cerul gurii și de sub călcâi
să se stâlcească asemeni unei râme călcate de logan
sub urmele mele proaspăt îmbatate cu mireasma
ca o eva neMÃRită încă de foștii ochi căprui cu pată verde
visul se năștea din propria mea cenușă
nu mă durea și nici eu nu-l duream
pentru că îmi place să ghicesc în cerul gurii
ca un aprilie
de câte ori
ai ținut
în pumnul des decojit de stele
15 ani?
să nu uiți sacul cu bucurie
pe umărul cu 15 ani
bătut de vânt și dulce
și dulce și vânt
ca să nu obosești prea tare
ieri i-am spus lui dumnezeu:
nu cred în tine doamne
iar el mi-a dat o palmă peste dimineață:
eu cred în tine dane
nu stiu cum e la voi doamne
dar la mine în univers credința
e ușor decrementată
sigur că primăvara avea să vină
ca un tren suflător în alge
pe un perete uscat de atâta plâns a iarnă.
și pentru ca unirea să fie completă
mai era nevoie de alegerea ei
și la primăria capitalei
produsul nostru scalar
iubito
este eu
asta înseamnă ca tu ești 1
una
ca o petală de dimineață căzută din noroi pe cer
ca să-mi fugă umbra după colțul cu dumnezeu.
și mai înseamnă ca suntem
Ca un stup al inimilor frânte
noaptea mi-a lovit fereastra
cu pumnul
cu pumnul
plin de scame
și de banii luați pe ochelari de soare.
-Ce vrei? i-am zis.
-Să intru, mi-a zis.
-Nu e aia ușa,
a venit primăvara e atât de mult soare
că se vând șireturi de legat viața
la colțul străzii mele.
vecina mea de primăvară
m-a rezemat de mărțișor
și-a început să presoare licurici pe chipul
S-au întâlnit odată în piață
orbul și nevăzătorul.
Orbul i-a strâns nevăzătorește mâna nevăzătorului.
Nevăzătorul i-a strâns orbește mâna orbului.
- Ce goliciune s-a golit? întrebă orbul.
- Aia
Și dacă aș avea o mână atât de mare
cât să strâng dimineața de coadă
și să-i pun o batistă de-a ta la ochi,
ai săruta cu buze de trandafir
clipa în care mi-ai zărit cămașa deasupra
mă dusei să mă scald în balta cu secunde,
dar ce văzui și începui să urmăresc?
erau doi îndrăgostiți...se iubeau.
EA era dimineața.
avea sâni încă nemetalici,
parul îi sclipea până sub coperta
dimineața se veștejește auriu
sub tălpile mele plumbuite
de răsuflarea grea a poeziei peste umărul meu drept.
în buzunarul de la piept: margine de tăciune
aprins poate de vreo stea rătăcită
astăzi au mai urcat în mormânt un cerșetor
ce-a îndrăznit să curgă iubirea
cu două căldări de dimineață
mai spre sufletul lui
și s-a fript la două călcâie mărginite de două cuvinte:
noi si
florile nopții și-au răsărit deznădejdea pe sufletul meu
ca o oglindă de beton spartă cu niște raze mărunte din lumina
tăcerii din marginea fierbândă a nopții uitată descuiată pe masa
lui Dumnezeu
domnule doctor,
mă doare de câteva apusuri umbra...
mă doare vișiniu cu lacrimi negre și amar,
cu chip de cascadă spre cerul nedeschis
de ceva mai bine de doi ochi căprui picurați cu
domnule doctor,
mă doare de câteva apusuri umbra...
mă doare vișiniu cu lacrimi negre și amar,
cu chip de cascadă spre cerul nedeschis
de ceva mai bine de doi ochi căprui, dreptul cu o pată
aud zborul prelingându-se pe marginea dimineții
uitată întredeschisă de la ultimul război hiemal
spre inima mea, pata aceea de cer înnegrit
de poluarea zilelor neînseninate de puritatea
când te culci să nu uiți să îndrepți dimineața
cu două clipe spre inima mea,
să nu uiți să înghiți tăcerea nopții
în groapa dinaintea infinitului roz
de pe buzele tale pline de roua senină de pe
sa nu pierzi clipa pentru nemurire,
sa n-arunci luna în groapa rasaritului,
sa nu stâlcesti coroana de nimic a infinitului,
sa nu plângi crucea mormântului plin de iubire.
cauta picatura de apa
s-a născut într-o noapte
fiindcă împreună cu soarele ar fi orbit muritorii.
are formă de cer întors puțin la două colțuri
spre umbrele noastre proiectate pe un fier înroșit,
prea înroșit în foc
dimineața nu s-a mai spălat pe dinți
de pe patul lui procust uns cu dulceață de amurg
fiert sub șapca ochiului meu veteran
din al treilea război matinal
în care a murit noul an bombardat din
îmi amintsc ca azi prima beție din liceu
din 24.12.2004, mi se pare că azi,
am băut de parcă ar fi fost ajunul crăciunului,
ca mai întâi a alunecat un păhărel la cati
că i-au zis părinții să ne
nu, nu m-ai găsit...îmi pare rău...
am fost plecat astăzi câteva jumătăți de oră.
în jumătatea cea mai mare am mers pe bordură
în stânga mea se întindea livada de căpșuni,
în dreapta de proști,