stau și-mi miros nesătul palma dreaptă
aș înfășura-o într-un colț de duminică
și aș ascunde-o adânc în pieptul meu
în cea mai istovită hematie
stau și-mi miros nesătul palma dreaptă
i-aș face
hai să ne legăm mâinile cu distanța dintre ochii noștri iubito
ceasurile să-și scurgă țelurile între a fi și a noi
ca două dealuri cu un singur vârf
hai să ne abonăm la secunde
ajută-mă să
mare om einstein
eu nu port decat duminica două perechi de lacrimi
celelalte trei
între stropii tastelor tale
nu am spus vreodată că
hai să lămurim ceva: eva a fost sigur femeie?
câți sâni
îmi place să te vad dansând în picioarele goale iubito
pe primăverii să-ți pot servi elipsa de care mi-ai prins reîncarnarea
voi curăța de cuie strada iubito și de soare și de ploaie
doar tu și
în buzunarul drept port mereu o biserică goală
de mic am învățat a nu ști ce înseamnă
nu se poate
fără acoperiș sau cuie
trupul meu e parcă trupul unui iisus mort
în care plouă nopțile fără
în nord cuvintele nu sunt înghețate
sunt un pic reci
curgătoare de nopți
în nord transparențele zâmbesc
vânzătoarelor de acadele
pe șine trase de cai
în nord plouă cu dumnezei
pe
știi ce înseamnă iubire iubito?
înseamnă că duminicile gândesc apusul
o dimineață întoarsă pe dos când îți golești hainele în fața-mi
luna își crapă jumătatea
după nevidul nostru trupesc
încărcat
între ieri și mâine
azi nu a fost
între ieri și mâine
a fost jumătăți de zăpadă
congelați ne țineam de buric unul pe altul
fără giovanni pico della mirandola
fără mere șerpi noe săracul
castele de roșu agățate de inimi
înghit carul mare
când sorb din ochii tăi înaltul luminii
scările la cer urcă sau coboară?
în locul unde umbrele au buza roșie
soarele rătăcește cărări
picăturile pe obrazul tău nins cu inimi
se desprindeau născătoare în sufletul meu
rătăcit printre sahare
cu ele focul
dincolo de cer
soare
buzele unei dimineți transparente
dacă ai fi
poeți deghizați în șobolani morți
limbi rătăcite între sânii gurilor de canal
jucăm fotbal în fundul sticlei frutti fresh
de amăgiri fermentate
drojdie de omoară șobolani morți
în intestinele
când m-am așezat pe ceas
timpul a-nceput haotic să urle ca un iulie deshumat
în jurul meu
dintr-o sticlă de geam
primăvara iși doarme sfârșitul
în mine
printre pereți transparenți de
de ce plângi strâmb iar, doamne?
de când nu m-am mai rugat la tine
nu am mai avut tbc-ul liric, poezia,
nici țânțari.
da, ți-am rămas dator
cu o rugăciune de mulțumire
de când ai explodat
ca o plapumă primăvara m-a dezvelit
gol, în fața oglinzii mirosind a galben
deși îl văd, mă întreb ce formă are sufletul
că parcă prea mi se pare amibă
fagocitând în poezie pixul care nu mai
omul care a uitat umbră
plutește înțelesuri printre râuri coagulate în zâmbete false
neîntrebat dacă lumina este comestibilă
în forma ei naturală neplasticată
el nu ridică degetul spre
masa judecătorilor se-ntindea ascuțit deasupra capului meu
inerțiile se-așezau la masa de scris
în formă de trecere a timpului tăcerile luau loc în culorile juraților.
președinte:
lasă-mă să nu mai pot
să nu mai pot dimineață să nu mai pot om
să îndrăznesc clopoțeii de argint la urechile pereților
în care pușcăriaș a ruginit sufletul meu
dacă ai învins moartea nu
credeam că voi începe iar să scriu poezie de dragoste
dimineți jumătăți sau batoane de iubire neînghițite încă
până când am început să jucam jocul ăla cu sticla...
(pe care cade pasul maro al
am primit în gazdă în suflet
un beduin albastru, fără mustață,
pantaloni sau laptop
e prietenul meu cel mai nou și bun.
un yucca, copăcel cu zâmbet de ceas fără secunde
l-am numit
m-am obișnuit să dau undo după fiecare toamnă nereușită
ca de după un geam ce ascunde câteva clipe îngenuncheate
în fața trăitorului lor
m-am obișnuit să dau undo când stingher
un ceas
te rog mămică coase-mi suflețelul
că-ntr-o grădină i-am pierdut codița
și mi-a mâncat-o roșu bobocelul
la umbra-n care i-am deschis fundița.
te rog mămică coase-mi suferința
nepicurată-n
am plouat cu ochi închiși
cu mâna sub mormânt
nedimineți abrupte de rouă
abrupte de ore
am plouat cu ochii închiși
jumătăți de ființe
printre ramuri de noapte și somn și doare
am închis
AD