Alex Vâlcu

Am vrut să plec cât mai departe, Să las durerea să mă-nvingă. Mi-am spus atunci: Nu se mai poate! În urmă nimeni să nu plângă. Privirea ta, la despărțire, Cerea iubirii,

Când steaua-n noapte-a răsărit, S-a luminat tot cerul. Toți astrologii au trudit, Și-au dezlegat misterul. Un om, luceafăr pământean, Pornea spre zări

Toată viața… Doamne, ce greu se fac banii! Uite-așa mi se duc anii. Toată viața cât trăiesc, Muncesc să mă-mbogățesc. La sfârșit când tinerețea, O s-o schimb cu bătrânețea, Supărat

Noi ne-am purtat frumos cu voi și ne-ați luat de proști. O să ne purtăm și noi cu voi, cum vă purtați voi, cu noi. Cândva, cineva, vă va-ntreba: -Băăă, ce-ați făcut toată viața? -Am băut, am

În seara când te-am cunoscut, ploua mărunt cu stele. Eu nu am spus niciun cuvânt. Priveam, tăcut, la ele. Se așezau în părul tău, și dispăreau rebele. Iar luna din înaltul său, te-acoperea

Nu mai e mult și va veni timpul, Va veni ca vântul, măturând pământul. Va lăsa în urmă elită cinstită. Nu tinichele, hoți și lichele. Minți destupate, cu gânduti curate. Să fie în frunte, să

Banul conduce planeta Pământ. Banul distruge planeta Pământ. Se inventează, se inventează, Mașini și arme ce-o poluează. Se duc războaie pentru putere. Ce dacă o națiune, piere? Învingătorul

E timpul vinului roșu, al trandafirilor galbeni și al femeilor frumoase. Blânde, tandre și la pat, focoase. După două, trei pahare, viața este mai frumoasă și lumea mult mai bună. Dragostea

Timpul se scurge indiferent, Spre abisul care îmbracă cerul, Ducând cu el a lumii veșnică taină. Soarele negru, dușmanul iubirii, Distruge lumea știută. Pe care o vântură și o

Până unde duce drumul, Pân-acolo merg și eu. Când se-apropie sfârșitul, E din ce în ce mai greu. Spre Golgota vieții mele, Nu mai am prea mult de mers. M-aș întoarce, nu se poate. Drumul

Un tren a plecat din gară. Mi-a luat fericirea. Ar trebui să-l blestem? Un tren a plecat din gară. Duce iubiri așteptate în gări mai mici, în gări mai mari. Durerea mea e mare. Așa e

Ne dăm mari și tari în viață. Zău că mi se face greață. Suntem șmecheri, tari în clanță. Nu mai am nicio speranță. Avem bani, avem prestanță. Avem suflele de gheață. Dar în ultima

Într-un parc din Europa, Am privit copiii lumii. Se jucau, strigau, vorbeau. Fiecare-n limba lui. Și totuși se-nțelegeau. Un băiat și o fetiță, Se jucau cu-o mașinuță. Băiatu-avea pielea

Dacă mâine, soarele n-ar mai răsări, În bezna dimineții, ca năluca aș zvâcni, Spre locurile de piatră și de pâine. Dacă mâine, soarele n-ar mai răsări, Lumina din suflet mă va călăuzi, Spre

O pisică și-un cotoi, S-au împerecheat din drag, Și au făcut un pisoi. Cotoiului îi plăcea, Să tragă, des, la măsea. Dar pisica îl iubea. Și de atâta iubire, A-nceput să bea și ea. Pisoiul

Când vei pleca de lângă mine, Eu voi rămâne al nimănui. Acum zâmbesc, dar nu mi-e bine. Voi spune durerea, vântului. S-o răspândească-n cele patru zări. Să afle lumea că iubita mea , Nu mă

Să naufragiem pe insula plăcerii. Să ne iubim pân\' la sfârșitul verii. Și cum acolo este veșnic vară, Să ne iubim, mereu, din zori și până-n seară. Să privim cum soarele se-ascunde-n

Ce lume... Umbră în lumină, lumină în umbră Nebuni în libertate, sănătoși în lanțuri Corupție în lume, cinste în stele Moarte pe șosele, viață-n cimitire. Așteptări deșarte, vise

Drumul spre lumină De rușine îmi ascund capul între umeri și merg spre nicăieri. Aș vrea să evadez, dar nu pot. Nu văd, dar nu-mi pasă. Chiar dacă aș vedea, tot n-aș

Cuvântul Când vor veni dușmanii să mă-nfrunte, Cuțitul pe la spate să-mi împlânte, Voi fi atent și-i voi lovi de moarte, Cu vorbe spuse tare, nu în șoapte. Eu nu mă lupt

Pași Pașii mei pe Pământ, sunt tot mai rari, Mai apăsați, târșâiți și greoi. Merg înainte pe pietrele tari, Pe nisipul încins și prin noroi. Trebuie s-ajung la capăt