Poezie
Adie vântul
1 min lectură·
Mediu
Când vei pleca de lângă mine,
Eu voi rămâne al nimănui.
Acum zâmbesc, dar nu mi-e bine.
Voi spune durerea, vântului.
S-o răspândească-n cele patru zări.
Să afle lumea că iubita mea ,
Nu mă mai vrea.
Am mai greșit, sunt om, eu nu sunt zeu.
Și zeii mai greșesc din când în când.
Jur pe Adonis și pe Prometeu.
Aud și-acum zeițele plângând,
De bucurie, că au înțeles.
Fără iubire viața n-are sens,
oriunde-n univers.
Când vântul va adia ușor,
Prin părul meu de acum cărunt,
Mi se va face atât de dor,
Oriunde-aș fi pe acest pământ,
De ochii tăi frumoși, ca timpul
De mângâierea ta, ca visul
Adie vântul
Dac-ar fi s-aleg să fiu ceva,
Pentru a fi mereu cu tine,
Aș vrea să fiu și vânt și soare.
Lumina călăuzitoare.
Să fiu bărbat în fiecare noapte.
Să te iubesc cât, încă, se mai poate,
Cu simțurile toate.
001075
0