Poezie
Nimeni să nu plângă
1 min lectură·
Mediu
Am vrut să plec cât mai departe,
Să las durerea să mă-nvingă.
Mi-am spus atunci: Nu se mai poate!
În urmă nimeni să nu plângă.
Privirea ta, la despărțire,
Cerea iubirii, îndurare.
Iar chipul tău, frumos din fire,
Se ofilise ca o floare.
Cu mâinile întinse mi-ai cerut,
Să mai rămân măcar o noapte.
Am vrut să plec, dar n-am putut.
Aud și-acum acele șoapte:
Tu ești iubirea mea cea mare.
Realitatea care doare.
Sămânța ta acum răsare,
Din trupul meu scăldat de soare.
Iubita mea, această veste,
E sărbătoarea vieții mele.
Un cântec lung ca o poveste,
Va răsuna până la stele.
06.09.2007. Alex Vâlcu
023.107
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Alex Vâlcu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 106
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 21
- Actualizat
Cum sa citezi
Alex Vâlcu. “Nimeni să nu plângă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/alex-valcu/poezie/1777720/nimeni-sa-nu-plangaComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
...Dupa umila mea parere, dupa atatea pagini rasfoite in cautarea unei poezii de calitate, am gasit ceea ce vroiam - poezie adevarata. Credeam ca nu mai exista, dar iat-o! ... un singur lucru nu pot sa-mi explic: de ce acestea se afla in atelier?...
0
Sunt eu bun, dar nu \"joc\" pe partea lor, a editorilor. Cândva o să le trimit o scrisoare în care să le spun că tot ce scriu, automat, ia direcția - atelier.
Nu cumva, pe undeva, s-a strecurat vreo defecțiune?
Loredana, îți mulțumesc. Ca să fiu în ton cu tine, îți spun: Și totuși există iubire!
Nu cumva, pe undeva, s-a strecurat vreo defecțiune?
Loredana, îți mulțumesc. Ca să fiu în ton cu tine, îți spun: Și totuși există iubire!
0
