Poezie
Copiii lumii
1 min lectură·
Mediu
Într-un parc din Europa,
Am privit copiii lumii.
Se jucau, strigau, vorbeau.
Fiecare-n limba lui.
Și totuși se-nțelegeau.
Un băiat și o fetiță,
Se jucau cu-o mașinuță.
Băiatu-avea pielea albă,
Iar a fetei era neagră.
N-am înțeles ce vorbeau,
Dar ei se înțelegeau.
Asiatici, indieni,
Negri și europeni.
Toți trăiau în armonie.
Bazată pe bucurie,
Gestică și toleranță.
***
Dacă noi, maturii lumii,
Ne-am înțelege ca voi,
Atunci pe acest Pământ,
N-ar mai fi niciun război
006282
0