Poezie
Omul, cât trăiește-nvață
1 min lectură·
Mediu
De o lună, telefonul nu mai sună.
Nu pentru c-ar fi stricat.
L-am închis și l-am pus la păstrat.
M-am săturat, măi frate, de prieteni.
Toți voiau să le dau.
Într-o zi le-am spus pe șleau:
Mă, voi ați înebunit, ce aveți?
Am, nu am, voi asta știți.
Ia mai dați-vă-n pisici!
Acum, când mă văd pe stradă, îmi fac semne.
De-alea cu subânțeles.
Gata, din memorie v-am scos.
Le rânjesc pe sub mustață, trec în față.
Omul, cât trăiește-nvață.
E, acum e altă viață!
001.103
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Alex Vâlcu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 85
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 15
- Actualizat
Cum sa citezi
Alex Vâlcu. “Omul, cât trăiește-nvață.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/alex-valcu/poezie/1774484/omul-cat-traieste-nvataComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.