Alex Popp

MI-a placut mult si imaginea. Mi-au placut si versurile gingase si pline de culoare.
PE alocuri mi s-a parut ca nu iti gasesti cuvintele. Un exemplu:

s-a evaporat de prea fierbinte .

Casa cu flori (parca), Strada Sperantei, la parter...
Iti suna cunoscut?
Iar e parca o lista de inventar. Se simte melancolia, dar e sufocata in simboluri si explicatii. Si aceasta sufocare nu e literara. Vreau sa zic ca se simte ca nu acesta a fost scopul. Ca e doar rezultatul unei impotmoliri.

Casa cu flori (parca), Strada Sperantei, la parter...
Iti suna cunoscut?
Iar e parca o lista de inventar. Se simte melancolia, dar e sufocata in simboluri si explicatii. Si aceasta sufocare nu e literara. Vreau sa zic ca se simte ca nu acesta a fost scopul. Ca e doar rezultatul unei impotmoliri.

Udat cu margele si hranit cu flori de sera, cum sa fie?
E clar ca fara vlaga si mort la nastere.
Un vers frumos, cum e:
Transformandu-l intr-un dulce mugurel
Nu sparge monotonia enumerarilor fade, fara sclipire. Parca ar liste de inventar.

Domnule Leoveanu nu stiu la ce va referiti.
Eu am semnalat niste mici scapari atat. Ele nu au darul sa stirbeasca din frumusetea unei poezii care mi-a placut.
Daca va referiti la alta poezie, spuneti-mi la ce va referiti si discutam. In subsolul acelei poezii.
Nu am auzit de ligamente licentioase. Cum poate nu am auzit de multe alte lucruri. Desigur ca dumneavoastra aveti mai multa experienta. Dar acest lucru nu inseamna ca parerile mele sunt neaparat mai \"subtiri\". Pentru ca vedeti dumneavoastra, argumentul ex cathedra este nu numai ridicol, ci si lipsit de substanta. Esential este pe ce sprijini o afirmatie. Pe ce argumente. Si nu e niciodata argument valabil faptul ca cel care da o sentinta fara motivare se pricepe, are experienta, etc.
Daca eu dau o sentinta fara motivare, atunci inseamna ca nu m-am priceput la mai mult si trebuie ca autorul sa nu o ia in serios decat in masura in care simte ca am dreptate.
Revin insa, ce a fost asa de rau in comentariul meu de ati crezut ca nu imi place aceasta poezie?
P.S.: Orice nume tehnic sta pe un lucru care exista. E un fel de prescuratare a definitiei lui. Asa ca am inteles de la inceput cam la ce va referiti. Si va spun ca problema este in ochiul sau in urechea receptorului care eset obsedat de ce se formeaza datorita ordinii cuvintelor.

Foarta este un poet roman. Care a scris, printre altele, versurile Phoenix de pe volumul Cantafabule.

Frumoasa alegoria.

Unele mici scapari.

Geamurile cabinei redeveniră nisip o clipă mai târziu.

Perfectul simplu nu prea se folosese in romana literara. Cred ca de multe ori e un frantuzism. Pentru ca stim ca la ei e timpul povestirii. La noi nu. Se foloseste perfectul compus.

Tot ce realizez acum este doar

e o pretiozitate acest realizez si nu se potriveste cu restul textului. Mai ales ca sunt destule variante \"mai poetice\".

In ce constau aceste bunuri?
E important sa spui. Sa desfeti cititorul cu fumul de la jertfe si cu alte cele. Bunuri primite mostenire.
Altfel e numai o schita, o idee fericita, fara insa sa treaca de granita unei schite.
Mi-ar fi placut sa fie un text umoristic. Sa fie o proza. Si sa incepi sa enumeri bunurile si mosii de la care ii ai.
Asa ca la o strigare de nunta, cand se anunta cati bani au dat invitatii.
Dar inteleg ca intentia e alta, nu?

Am citit toate textele tale care sunt acum pe site. O tandrete delicata fata de tot ce te inconjoara. Asta am simtit eu. E drept ca uneori textele sunt stangace. Sau poate nu am eu puterea de a recepta imagini de o astfel de factura fara sa mi se strepezeasca dintii de perfectiunea starilor la care aspira.

Aici sa inteleg ca vorbeste Bogdan?
Ca altfel ar trebui sa fie insami.
Detalii, detalii.
Poanta e de milioane. Miliarde ca e inflatie.

Poemul acesta epic este cum zice antevorbitorul meu, mai mult un reportaj. Dar si ala fara dovezi.
Si inca o chestie. Personajul e portretizat fara nici un pic de har. E tern. In poeme epice, fiece personaj trebuie sa se desprinda ca o individualitate. Sa il recunosti pe strada daca exista. Pe cand aici, din cate inteleg eu, e mai mult vorba de un portret generic?
Ideea e ca aici sunt insailate niste fapte. E doar o ebosa. Trebuie sa te hotarasti daca va fi o proza umoristica, o nuvela in care sa arati nefericirea celui cu bani sau un poem epic in care personajul sa se arate exceptional si de proportii mitice ca in orice Iliada.

P.S.: Am citit ce scriai in forum despre foame, dar cand am dat cautare dupa MTI, nu te-am gasit. Imi pare bine ca am ajuns si pe pagina ta. Cred ca voi citi mai mult.

La miezul nopții luna se preface
Într-un hanger cu lama-nsângerată
M-ascund în poezie ca într-o găoace
A oului de aur care am fost o dată

Ce versuri. Asta ca sa citez doar o strofa.
Aici, pe aceasta pagina o intreaga placheta.
Ai merita un critic care sa faca aici jos o postfata. Cu surse, circulatie de motive, metafore preferate si o mica parte despre tehnica literara.
In schimb ai parte de un vid ilustru.
NU cumva cartea asta a fost deja publicata? Dar cred ca nu ca sunt prea multe greseli de ortografie. De exemplu, talle qualle eu nu am mai vazut nicaieri. Eu stiam ca e tale quale, adica astfel cum e, pre limba latineasca.

Greseli de tastare. Da, nu ma pot abtine.

Trăim pe lume nebună de iubire.

Si fluturii aceștea

I-mi gâdilă tălpile

Ce faci ? nu vi ?

Am cam inceput sa-ti inteleg stilul. Chestia cu gradinita se incadreaza in aceasta ironie care iti domina scrierile.

Poezie nu rea. Cand eram mic imi placeau si mie metaforele bombastice

cioburi murdare de cer.

Nu m-am inselat. E o anumita imaturitate literara. Ei asta e de-abia a doua.
Deci promiti, dar inca nu ai un stil propriu.
Eu cred ca poezia este un fel de a spune lumea in imgaini revelatoare. Deci astept o implicare mai mare. O revarsare a sufletului care sa se metamorfozeze in forme palpabile pentru alte suflete. Si aceasta cu ajutorul cuvintelor. E un lucru greu. Foarte greu.

Magul a facut o prima analiza competenta.
Mie ultimul vers mi se pare parca desprins din frazele despre copii. \"A invatat singur sa citeasca\", zice o mama care i-a batut capul pustiului de gradinita sa invete literele ca sa aiba cu ce se mandri apoi.
Si atunci am zambit homeric.

Cine e acest orb?
Omer?
Si ce fluviu e asta, Amnyos?
Mi se pare mai slaba decat prima. Ca este peste media sitului, cred ca nu te bucura cu nimic. Dar oricum sunt doar niste ganduri.
Astept urmarea.

Domiique are perfecta dreptate. O poezie in adevaratul sens al cuvantului.
Si plina de patetism de la un cap la altul, asa cum nu se mai scrie acum in Romania. Sau poate se mai scrie, dar mai pe ascuns ca e de rusine.
In paranteza fie spus ca si mie mi-a batut inima mai tare cand am citit. Nu zic sa-mi sparga pieptul ca ar fi de prost gust si nu m-ai crede.
Nu m-am lamurit cu totul de ce nu pleci. Trec la partea a doua.

Ai perfecta dreptate, Mae. Acum imi dau seama si eu. Voi proceda la modificari.

Mie imi aminteste de o carte cu care m-a terorizat un prieten.
Se numeste Golemul si e de un scriitor austriac, Gustav Meyrink.
In rest cam de Don Juan aceasta dragoste pentru matematica. Baroca in sensul bun.
RDSCPJ.

Oho. O capodopera pe aici. Ce surpiza!
Dialogul intre lumi este desavarsit redat. Om - obiect. Amintire - prezent. Real - ireal. Si totul convingator si neplictisitor. Si fara cuvinte de prisos.

Mai ca zambesc si eu senin ca ochiul amintirii.
Nu degeaba sustin eu sus si tare ca Licorna e cea mai buna poeta de pe site.
Asta fie vorba intre noi.