Alex Popp
Verificat@alex-popp
„Omule, nu uita ca te asemeni cu Dumnezeu”
Nacut pe 27 ianuarie 1978 la ora 0:30.
Scrie poezii, imi zice ingrijitorul de la zoo.
Pe textul:
„(pereții goi)" de alex bâcu
Si totusi farmecul din lumea licornelor nu se pierde.
Pe textul:
„Al cincilea anotimp" de Marina Samoila
Finalul. Poate e banal. Acum nu pot sa gasesc un final perfect oricand.:)
Concluzia ce vrea sa insemne? Ca ai inghitit poezia pe nerasuflate si te-ai inecat?
Eu nu sunt destept si sa-l copiez pe degeaba nici nu vreau nici nu pot.
Nu sunt scremute, sunt dintr-o voma pana la partea cu vartejele. Dup-aia, da, e scremut.
Pe textul:
„cu cărbune o babă mi-a-nsemnat" de Alex Popp
Sa zica si omer?:)
Zice. Finalul e neasteptat de bun.
Pe textul:
„Ultimul tren" de Diana Mitrut
I-am raspuns in felul meu, ca eu nu stiu sa ma exprim rational.
Cred ca treaba vine de la vecina care mi-a descantat de deochi cand eram un prunc.
Crede-ma, la anumite varste prescolare astea sunt experiente fantastice.
Pe textul:
„cu cărbune o babă mi-a-nsemnat" de Alex Popp
Daca faci misto te prind eu si sa vedem atunci care are pumnu mai noduros.:)
Pe textul:
„cu cărbune o babă mi-a-nsemnat" de Alex Popp
Macar asa ma preocup serios cu mersul…
treaba devine de o retorica abuziva.
Pana atunci era ok.
Si de ce nu spui ca era stejar extrema urgenta?
Pe textul:
„Genunchiul" de Nita Lucian
dar cuvintele noastre inutil de abile
se impleticeau in discutii sterile.
versuri de-a dreptul caraghios de stangace, mi-au dat sper cheia corecta a ironiei in care e scrisa poezia asta.
Si stridente ar mai fi pe langa astea, ca gradinita minuscula.
Mi-a placut, de ce sa spun nu, cum iei in tarbaca amintirile frumoase si povestile de dragoste esuate in cotidiene deliruri.
Pe textul:
„draga Tu" de ruxandra stanescu
Pe textul:
„De dragul unei femei" de Emil Tudorache
Nu stiu de ce, desi forta ideilor exprimate aici ar trebui sa se manifeste mai pregnant, totusi nu o face.
E un nu stiu ce care lipseste.
Pe textul:
„artă poetică" de Florin Hălălău
Pe textul:
„orașul vechi" de Florin Hălălău
Cu duhnesc poate ai dreptate.
Pe textul:
„Mărturisire" de Diana Mitrut
Pe textul:
„În tine, urma poeziei..." de Emil Tudorache
Pe textul:
„Mi-e dor sa ma simt femeie" de Ramona Mitroi
Ai o prima parte excelenta. Mai putin duhnesc care mi se pare ca rupe ritmul. Poate mergea put. Mi-a placut adanci de-un sarut care se continua ca idee, zic eu, cu buza de zahar ars.
Și mușcă din vise,
Statui de speranță lucrate-n mister,
Și cântă demente, pe note cu gust de pieire,
Un ultim refren.
Putrezesc cuvintele în mine
Și voi mă acuzați că mint, tăcând...
Asta imi suna a Carlova. Sa-ti spuna BMT ce inteleg prin asta.
Oximoronul amar-zahar ars e fortat.
Pe textul:
„Mărturisire" de Diana Mitrut
b)retorism, discordanta in unitatea organismului liric si facilitate.
Parerea unui critic despre poezia lui Arghezi intr-o carte premiata in perioada interbelica.
Pe textul:
„Poezia cosmosului în opera lui Tudor Arghezi" de Dan Mitrut
Pe textul:
„White Rabbit" de Alina Manole
de unde nu știu
dacă m-am gândit vreodată
cum ar fi să fac dragoste cu tine,
doar cum săruți,
chiar, cum săruți,
Restul sunt mecanice. Nu au forta si nu intruchipeaza cu adevarat contopirea. Cum nu o fac nici versurile postate in comentariul de mai sus de mine.
Versurile citate, acum cand te-am vazut in carne si oase, sunt fara indoiala tu. Daca vrei sa te joci de-a mastile incearca sa le pui pe chipul tau si nu pe al alteia.
Pe textul:
„Forme" de Alina Manole
