Eurybia
Nu spunem nici un cuvânt. Lăsăm tăcerea să umple spațiul din noi, paharul prea plin să inunde sertare de timp, secunde pierdute în care eram distrași de temple de lut scăldate-n ruină Din
ABAlex BirsanAsteria
Scriu în tăcere scriu pentru noi scriu cuvinte ce prind formă din cenușa căderii din argila diformă modelată devreme arsă de ultimul zbor Scriu pentru tine când tu nu asculți când tu nu
ABAlex BirsanHypnos
Somnul mă cuprinde în brațe de gheață. Simt cum tăcerea își ține discursul- ritualul din noapte cu-n singur adept Pe-altarul de piatră sculptat de licheni aștern ofranda de zei
ABAlex BirsanHestia
Privește cum norii pe pământ se adună, cum sunetul se naște din focuri sihastre, din stânci flagelate de răni fumegânde Atinge cu mâini tremurând de extaz fuioare de apă și ochii din
ABAlex BirsanPrometheus
Hainele aruncate pe podeaua de fier în flăcări acum, sunt luminate de zi mă zbat în cenușă dansând spre zăbrele strivite de ziduri îmbrăcate în gri trupul se schimbă, omul dispare pe umeri
ABAlex BirsanSuvenir
Cuprind între mâini orașe în ape ascunse în fulgi de zăpadă curată- cristalul oprește furtuna afară si lasă lumina să aștearnă miraje Pe trotuarul murdar, pictat de apus sunete aspre
ABAlex BirsanVíðarr
Simt cum întunericul mă cuprinde cum demoni apar din umbre străvechi pătând lumina cu noaptea furiei lor Mâini reci îmi sfărâmă craniul fragil și lasă amprente murdare să curgă spre ochii
ABAlex BirsanVánagandr
Rugina roade din verdele verii, arbori bătrâni se pregătesc de întuneric, corbii aștern mitre înghețate pe albele cranii cizelate de vânt În aer valkirii prăzile cară spre masa bogată a zeilor
ABAlex BirsanOdiseu
Ne vom juca în nisipul fierbinte și vom clădi castele efemere precum copiii verii uitând de toamna ce vine Marea se curmă în cer iar cerul coboară în noi, albastru și pur- atingem cu
ABAlex BirsanGeometrie abstractă
Din piatră am sculptat un chenar- am adunat în el imagini, sunete, siluete l-am modelat împreună, păstrând forma primară- schimbând conținutul, am alterat viitorul În cele patru
ABAlex BirsanMesaj în sticlă
Îmbracă haina ploii ce vine- pe umerii goi așterne tăcerea- privește arborii grei cum țin cerul și munții pe trupuri bătrâne amestecă lacrimi și apă- alchimia ființei perfecte se naște din
ABAlex BirsanAnanke
Las în urma-mi ploaia ce cade din cerul ce arde în nuanțe de gri în tonul orchestrei celeste în care pianul așterne culorile vii las timpul să sape în lutul bătrân rânduri de note pe linii de
ABAlex BirsanRagnarøkkr
Degetele se agață de cer- rădăcini răscolesc solul albastru brăzdat de avalanșa continuă a albelor stânci Găsesc forme în iluzii tăiate din marmura suprarealistă- mustăți ascuțite râd și
ABAlex BirsanEir
Promite-mi că drumul ce duce departe va prinde conturul umbrelor noastre- frânturi de lumină pictate în inimi desenate pe vase de lut. Promite-mi că timpul va uita de noi, va rupe din cartea-i
ABAlex BirsanJanus - Canens
Ruginite, au încetat să macine iluzii- piesele au încremenit în spațiul dintre dorință și disperare dintre voință și nepăsare au încetat să ofere răgaz veșniciei născute din fumul tufișului
ABAlex BirsanIðunn
Dacă ai știi cum secundele trec prin trupuri, în cer, spre astrele stinse demult, tare demult, când ochii vedeau dincolo de negura nopții nimfe în undele izvoarelor limpezi dacă ai știi cum
ABAlex BirsanNocturne
Te caut în pagini vechi în care bătăi de inimă au devenit cerneală, te caut în culori așternute încet de anii ce au trecut prin noi, printre noi. Te ascunzi în note de chitară în primăveri
ABAlex BirsanSjöfn
Te-am uitat pe un raft pătat de praf, de timp și scrum de țigară, lipsit de lumină lipsit de voință sangerând în tăcere, rădăcinile sapă tranșee absurde în ore defuncte, în care se-adună
ABAlex Birsan