Poezie

Prometheus

1 min lectură·4 aprilie 2016

Mediu

Hainele aruncate pe podeaua de fier

în flăcări acum, sunt luminate de zi

mă zbat în cenușă dansând spre zăbrele

strivite de ziduri îmbrăcate în gri

trupul se schimbă, omul dispare

pe umeri apar răni sângerii

coastele rupte își apără plaga

ce bate haotic în tâmple pustii

Lipsit de cuvinte, cu buzele arse,

cu lama serată a plămânilor mei

fragmente de aer tăiate în grabă

dispar măcinate în dinții prea grei

Sfărâm cu plăcere gustul amar

al ultimei clipe scăldate în vin,

otrava din sânge naște culoare-

sigilii pictate pe cerul senin.

Prea cald îmi pare pământul

prea greu și plin de început și sfârșit-

lipsit de timp, lipsit de durere

eternul devine blestemul primit.

Din agonie, din milenii, din praful stelar

zeii se nasc, fără amintiri sau dorințe-

hrăniți de credințe, distruși de voință

Își scriu fără lacrimi porpriul final.

001.391

Alex Birsan. “Prometheus.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/alex-birsan/poezie/14090561/prometheus

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.