Poezie

Eurybia

1 min lectură·5 aprilie 2016

Mediu

Nu spunem nici un cuvânt.

Lăsăm tăcerea să umple spațiul din noi,

paharul prea plin să inunde sertare de timp,

secunde pierdute în care eram

distrași de temple de lut scăldate-n ruină

Din tot ce-ar fi fost culegem pământul

secat de dorință, mister, provocare

și seva din arbori bătrâni adunată în cupe

de furii distruse în nopți fără astre

Turnuri se sfarmă, ziduri se rup,

contururi de oră adapă țărâna,

cuvinte renasc din spectrul furtunii-

născuți din iubire, distruși de uitare

navigăm fără știință spre proxime porturi

cu ancore grele, cu vele sfâșiate

cu hule sufocând albul siaj

Þărmuri apar scăldate-n lumină.

Voit, ne zdrobim de stânci transparente

presărate cu fire smulse din nori

Paharul secat așteaptă ofranda,

uitat pe-altarul a tot ce n-am fost-

sertarul deschis înghite corăbii

închise în sticle murdare de praf.

001.289

Alex Birsan. “Eurybia.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/alex-birsan/poezie/14090586/eurybia

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.