Poezie
Ragnarøkkr
1 min lectură·
Mediu
Degetele se agață de cer-
rădăcini răscolesc solul albastru
brăzdat de avalanșa continuă
a albelor stânci
Găsesc forme în iluzii tăiate
din marmura suprarealistă-
mustăți ascuțite râd și formează
indicatoare în cadranele scurse
pe margini de lume
Crucifixul desprins din pământ
arde în drumul spre negrul eter-
iar chipul terorii ascunde în privire
teroarea miilor de chipuri.
Cavalerii devin linii perfecte,
rupte de dogma Euclidiană-
săgețile roșii se scaldă
în cenușa lemnului sfânt.
001275
0